Abia a coborat de pe scena si isi trage sufletul in camera de hotel dupa o seara impresionanta si incarcata de emotie, cum probabil nu a trait foarte multe in aproape 30 de ani de cand bate in lung si-n lat Mapamondul alaturi de prietenii si colegii sai de o viata. Impartasind admiratorilor de pe Facebook trairile dupa un concert care l-a solicitat la maxim si pe care l-a dus la bun sfarsit cu bine, a tinut neaparat sa multumeasca celor peste 55.000 de spectatori (platitori, pentru ca lor li s-au mai alaturat probabil 2-3 mii care au asistat la concert din afara zonei special amenajata pentru eveniment) care le-au oferit artistilor si lor insile nu in ultimul rand, o seara pe care cu greu o vor uita.
Este putin trecut de ora 23:00 si sub caldura sufocanta care s-a abatut peste Bucuresti in cel mai torid week-end al anului, miile de spectactori se indreapta incet-incet spre case, spre hotelul unde sunt cazati sau spre autocarul cu care au venit in Bucuresti de la mari departari. Pe scena, luminile sunt stinse ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, insa la fiecare colt de strada si la fiecare semafor oamenii discuta inca despre momentele pentrecute timp de aproape 3 ore in fata celor pe care cei mai multi ii vedeau pentru prima oara in carne si oase. Sunt veniti din toata tara, sunt veniti de prin tarile din imprejurimi, sunt oameni carora oboseala si cele peste 50 de grade din aer inca de la orele pranzului nu le-au putut sta in cale si nu i-au putut impiedica sa traiasca la intensitate maxima momentele cu care vor ramane pentru totdeauna.
Dupa cele 3 ore in care au dansat, au cantat, au aplaudat si s-au bucurat de un concert de exceptie alaturi de niste mari artisti si personalitati ale istoriei muzicii, nimic nu mai poate sa le stearga impresiile si imaginile cu care vor ramane pe retina pentru totdeauna. In privinta trupei Bon Jovi, desi s-au grabit parca sa intre pe scena la ora fixa stabilita pentru a pleca cat mai devreme, primirea neasteptat de calduroasa si atmosfera din fata lor i-a surprins si i-a facut sa isi prelungeasca prestatia cu inca aproape o ora de cantat efectiv dupa programul stabilit. Pe ecranul gigant de pe scena care proiecta imagini din public si cu artistii in plina desfasurare, puteai vedea lesne inca de la prima melodie uimirea, surprinderea si socul pe care cei de la Bon Jovi le traiau cu fiecare minut care trecea. Jon, realmente socat de ce vedea si auzea in fata sa in special in timpul pieselor Always, Livin On a Prayer, These Days sau It’s my life nu a reusit sa isi stapaneasca emotiile care ii invadau privirea cand cei aproape 60.000 de spectatori acompaniau trupa cantand piesele cuvant cu cuvant. La una dintre piesele de la bis, Wanted Dead Or Alive, a renuntat deja sa mai cante, lasand publicul sa fredoneze prima strofa acompaniat de arpegiile lui Sambora. Au multumit publicului si au promis sa revina cat mai repede, cerandu-si scuze pentru „cei 30 de ani in care nu au fost aici”. Spectatorii au aplaudat indelung dupa finalul concertului si au inundat piata cu urale de bucurie cand trupa a revenit pe scena pentru a mai canta cateva piese. Si au cantat cam o ora. Cel mai lung bis auzit probabil vreodata in Romania, si in timpul caruia nimeni parca nu mai vroia sa plece acasa, nici cei de pe scena, nici cei din public. Povestea lui Tommy & Gina, povestea a mii dintre cei prezenti probabil, a facut din Piata Constitutiei un vulcan. O energie nebanuita care a cuprins atat publicul cat si pe artisti, a dat impresia ca abia incepea concertul, desi a 3-a ora urma sa se incheie peste cateva minute. De la primle acorduri ale serii, Raise Your Hands, si pana la finalul celei de a 3-a ore nimeni nu s-a oprit din cantat sau aplaudat. Putini isi imaginau ca pot vedea asa ceva in Romania, si cu siguranta ca Jon Bon Jovi si colegii sai nu au crezut ca vor avea un asemenea concert intr-o tara adaugata „din mers” pe lista de turneu. In timpul piesei Bed Of Roses, Jon a luat din public un drapel tricolor pe care era scris numele trupei si s-a infasurat cu el, cantand in mijlocul celor cateva sute de fani din apropierea scenei unul ditre marile hituri ale grupului.
Richie Sambora a fost rasfatatul serii, publicul cantandu-i „La Multi Ani!” pentru cei 52 de ani pe care urma sa ii implineasca a doua zi. Si i-a rasplatit cu o prestatie live de zile mari, etalandu-si talentul si indemanarea incontestabila cu cele 12 chitari pe care le-a folosit in concert. Tico Torres la tobe si Dave Bryan (pian) nu s-au lasat mai prejos decat cele doua super-staruri incontestabile ale formatiei si s-au facut auziti la fiecare piesa, fie ea mai ritmata sau mai lenta, insa probabil ca in multe momente publicul a fost vedeta serii si a oferit unul dintre cele mai reusite spectacole vazute vreodata in Romania.
In incheiere se cuvine sa ii mentionam si pe tinerii norocosi care au avut ocazia ca la inceput de cariera sa isi treaca in CV o aparitie pe aceasi scena cu Bon Jovi. Este vorba de cele doua trupe autohtone care au cantat in deschidere, QuantiQ (Brasov) si Stillborn (Bucuresti), ele fiind castigatoarele unui concurs special organizat cu prilejul acestui eveniment si dedicat artistilor debutanti, neconsacrati sau care nu au inca la activ niciun material discografic pe piata.
QuantiQ din Brasov au o medie de varsta de 17 ani si auzindu-i pe scena in premiera mi-au adus aminte imediat de un documentar vazut recent pentru a 4 oara cred :), Pink Floyd – Live at Pompei. Inocenta si simplitatea cu care canta, orchestratiile aparte in care am putut identifica o mica influenta din radacinile progresive rock cu care Pink Floyd au reusit sa miste mintile si sa deschida un nou drum muzicii rock la finalul anilor ’60 cand genul parea ca se pierde in plafonare, le dau tinerilor membrii ai trupei QuantiQ (ma feresc sa le spun „mici” in loc de „tineri” pentru ca nu mi-ar placea sa se interpreteze gresit si sa mi se spuna la un moment dat ca m-am inselat 🙂 ) o sansa de a aborda un public de nisa.
Cea de-a doua trupa care a precedat show-ul Bon Jovi, Stillborn, abordeaza bransa alternativ – punk. Sunt o trupa care se remarca in primul rand prin prezenta in formatie a unui vocal feminin foarte bun si probabil cu ceva trecut muzical in privinta scolii de canto. Ca si QuanitQ, Stillborn au castigat sansa de a urca pe scena pe care urmau sa cante Bon Jovi in urma aceluiasi concurs dedicat trupelor rock debutante.
Despre set-listu-ul celor de la Bon Jovi, unul de 5 stele pregatit special pentru turneu The Circle si din care au lipsit doar cateva piese ca Hey God, Blaze Of Glory, Never Say Good-Bye, This Ain’t a Love Song sau Lie To Me pentru a intra intr-o clasa imposibil de catalogat, spun doar ca este cel care le-a adus in 2010 distinctia de artistul cu cele mai mari incasari din aparitii live si cu siguranta ca sunt printre favoriti la acest titlu si in 2011.
Raise Your Hands
You Give Love a Bad Name
Born to Be My Baby
We Weren’t Born to Follow
Lost Highway
It’s My Life
In These Arms
Runaway
We Got It Goin’On
Captain Crash & the Beauty Queen From Mars
Bad Medicine / Happy Birthday / Hot Legs / Old Time Rock ‘n’Roll
When We Were Beautiful
Bed of Roses
I’ll Be There For You
Who Says You Can’t Go Home
I’ll Sleep When I’m Dead
Someday I’ll Be Saturday Night
Have a Nice Day
Keep the Faith
Encore 1:
Dry County
Wanted Dead or Alive
Blood on Blood
Livin’on a Prayer
Encore 2:
Always
These Days
Twist and Shout
Fret Buzz's Blog 