Se cade ca la final de an sau inceput de nou an sa facem retrospective ale anului care tocmai se incheie sau care a trecut deja. Si daca dupa o lunga inactivitate am revenit cu o retrospectiva-statistica a celor intamplate pe blogul personal in 2012, in primul articol al noului an va propun o retrospectiva a sezonului de pescuit din anul precedent.

Dat fiind interesul record aratat precendentului articol, dedicat pescuitului la clean, am decis sa incep acest an cu o scriere din acelasi domeniu care se doreste a fi o depanare a celor mai importante momente ale anului 2012 petrecute pe malul apelor mioritice. Am avut surpiza sa constat ca in ciuda barbariilor la care sunt supuse de catre compatrioti, conjugate cu nesimtirea si nepasarea autoritatilor, apele Romaniei inca se incapataneaza sa aiba viata in ele, nu doar sub forma plantelor acvatice. Cu foarte mult noroc, intamplare si pe alocuri sustinute de politici spartane, poate uneori exagerate, ale administratorilor de incinte private, aceste ape mai ofera inca, chiar daca razlet, momente de neuitat celor care se incumeta in aroganta lor sa sfideze plasele, parasutele, firele de electricitate, conductele de captare si buldozerele care le maltrateaza zi de zi si sa pescuiasca prin metode sportive.

Sezonul descoperirilor

Este greu de spus despre un an ca a fost mai bun decat altul in pescuit. Fiecare sezon in parte are caracteristicile si episoadele lui si daca ar fi sa analizam pe de-a-ntregul un an in pescuit, atunci ar trebui sa ne raportam atat la factori precum partide reusite/nereusite, ce am invatat din experientele traite, care au fost punctele decisive care au schimbat cursul partidelor. Toate acestea sunt bagaje de  cunostinte cu care ramanem de la un sezon la altul si se aduna la zestrea denumita generic  experienta. Desigur ca experienta nu o poti capata decat documentandu-te in permanenta, testand pe viu lucruri noi si tragand concluziile de rigoare. Ca atare, cred ca principalul aspect al sezonului 2012 a fost faptul ca am reusit sa merg pe apa in masura timpului disponibil atat cat s-a putut si mi-am propus.

Sub aspectul reusitelor, cu siguranta ramane un an de referinta, cu doua noi recorduri personale de salau si stiuca si fara sa fiu deloc rautacios, au fost destule partide in 2012 in care eram singurul de pe garla care prindea ceva notabil, fie ca era vorba de un lac sau de o apa curgatoare. Suficient de multe situatii cat sa fie multumitor, si oricum mult mai multe decat cazul invers :).

Ce este insa cert dupa acest sezon, anume faptul ca am cunoscut indubitabil valoric o crestere ca si pescar. Atentia acordata in mai mare masura documentarilor (mass-media, internet), dialogurile si parerile impartasite cu alti pescari in partidele comune din a doua jumatate a sezonului, si incercarea de noi tehnici si noi locuri de pescuit, toate au contribuit la acumularea unui bagaj de cunostinte imens si probabil ca in 2013 voi analiza rezultatele din acest an ca fiind mult superioare celor din 2012.

In 2012 am pescuit pe ape noi (lacuri si curgatoare), am testat si implementat in arsenalul propriu tehnici noi de pescuit la rapitori si am facut cateva partide comune cu alti pescari mai mult sau mai putin experimentati din care am deprins informatii si idei noi pe care in parte le-am adoptat in evolutiile proprii. Sa derulam asadar filmul lui 2012 pescaresc in randurile de mai jos, concentrandu-ma pe aspectele esentiale ale sezonului.

Salaul

A fost principala preocupare in materie de pescuit in acest an, aratandu-se mult mai frecvent decat in anii trecuti si oferind momente deosebite inca de la prima partida pe anul 2012. La doar 2 zile de la dezghetul apelor dupa o iarna care parea ca nu se mai termina, am gasit salaul in apropierea malurilor cu apa mica incalzita de cele cateva grade cu plus spre sfarsitul lunii Martie.

P1140361

Pescuind in premiera pe o noua incinta despre care apucasem sa culeg cateva informatii de pe internet cu o seara inainte, am reusit o partida de referinta, nu doar pentru acest an, ci probabil pentru intreaga existenta ca pescar de rapitor, cel putin pana in acest moment. Simplul fapt ca am avut record personal la aceasta specie de 2 ori in aceasi zi, doborat la interval de cateva minute si intercalat cu alti cativa pesti sariti de kilogram, nu putea fi decat o partida foarte reusita. O partida inceputa de dimineata si continuata pana spre amiaza sub auspicii penibile, in sensul ca de la ora 9 pana la ora 14 singurul peste pe care il vazusem fusese un strapazan pe la 800 gr. capturat de catre paznicul baltii, cu lanseta mea. Cu toate acestea, dupa ora 14:30 inspiratia de a ma pozitiona pe un mal inalt cu un brau de stuf cazut in apa la mal a adus seria de surprize si capturi mult asteptata. Dupa schimbari repetate de naluci (shaduri verzi cu glitter, albe sidef, gruburi, shaduri argintii cu negru pe spate si gramaje diferite, am gasit spre dupa-amiaza combinatia castigatoare, un shad alb mat cu capul rosu (RH) de 7 cm si montat pe un jig de 2,5-3 gr. Dupa prezentari izolate si doar doua capturi la verde gliter si argintiu cu spate negru, se pare ca pestisorul red-head a fost cel care a miscat salaii din ascunzis, aducandu-mi inca 5 pesti in interval de mai putin de 2 ore in acelasi loc. Faptul ca pescuiam de pe un mal foarte inalt din cauza zapezii inca abundente pana langa apa si necunoscand configuratia terenului pentru a ma apropia mai mult de luciul apei, a impus o prezentare oarecum atipica a softurilor, pescuind intre ape, pe tractiune liniara alternata cu scurte stopari, intr-o apa pe care am apreciat-o ca avand undeva pana in 1-1,5 m in intervalul 2-10 m de mal. Atacurile surveneau pe recuperarea liniara intre ape si aproape de adapostul oferit de stuful cazul langa mal in apa.

P1140345

Echipamentul folosit a fost unul atipic, o lanseta de 2,7 m care insa s-a dovedit utila dat fiind distanta destul de mare fata de apa de la care eram nevoit sa pescuiesc, cu putere de aruncare 5-20 gr si actiune fast. O alta premiera a zilei a fost ca am pescuit pentru prima oara cu acesta lanseta, desi o aveam de circa 5 ani. Mulineta folosita  a fost marimea 2000, echipata cu un fir textil de 0,17. Deci, un echipament atipic ales, de forta cand probabil s-ar fi impus unul mult mai de finete. Daca mai adaugam si naluca ce a avut cele mai bune rezultate, o combinatie de culori atipica pentru salau si clasica mai mult pentru stiuca, insa cu care primavara am avut rezultate foarte bune la biban si la salau, am putea spune ca lucrurile au fost asezate intr-o conjunctura extrem de favorabila in ziua respectiva. Daca punem insa la socoteala contextul partidei, apa abia dezgetata de 1-2 zile, abordare dificila a malurilor si rezultatele celorlati pescari prezenti pe balta care nu au avut niciun atac toata ziua, probabil ca factorul intamplare nu a fost totusi chiar cel determinant.

In saptamanile urmatoare am mai avut cateva capturi pe respectiva balta, insa nu numeric si nici pe departe calitativ ca in prima descindere la locatia cu pricina. Am avut prezetari atat la shaduri in culori naturale, cat si cateva capturi la un model nou adoptat in acele partide, un shad alb cu galben fluo de 6 cm. Echipamentul folosit a fost in mare parte acelasi, alternand din cand in cand lansetele si folosind bete cu actiune mai spre moderata in zilele cand pestii nu erau foarte activi.

P1140373

Odata cu luna Aprilie, sezonul de salau a cunoscut o pauza fiind reluat oarecum accidental in vara, la finalul lunii august si inceputul lunii septembrie, pe o alta locatie noua in 2012, unde am reusit sa capturez cativa salai, dintre care un exemplar de exceptie, cu doar 1 cm mai mic decat recordul din primavara.

P1140780

Ultimele luni ale anului au marcat o evolutie totala in echipament si tehnica, confirmata punctual de cateva capturi. Mai exact, am pescuit in premiera cu o lanseta dintr-un singur segment, extrem de rapida si de puternica, cu o senzitivitate de invidiat. Am crescut putin si calibrul mulinetei, trecand de la marimile 2000 sau chiar 1000 la cea de 2500.

Silicoane perverse

Probabil ca schimbarea fundamentala insa a venit in tehnica de pescuit. Abordand cu predilectie in acest an doua locatii extrem de dificile din punctul de vedere al posibilitatii prezentarii nalucilor, ape invadate de cocioace si cu foarte multa agatatura prezenta sub apa, am adoptat in cele din urma la recomandarile colegilor de pescuit tehnica de prezentare folosind carilige offset in monturi cu plumb fix sau culisant (Texas).Desi practic am pescuit doar in doua partide folosind acest sistem, am reusit sa am capturi prezentand montura in increngaturile de cocioace si crengi scufundate in care salaii pandeau prada.

P1140684

Reticienta manifestata la inceput fata de rata inteparilor teoretic mai mica la o montura cu offset decat la jigging-ul claisc mi-a fost rapid risipita de pestii extrasi din agataturile cele mai odioase, cu nalucile deloc mici ca dimensiuni (10-11cm) inhalate aproape complet. Avantajul constatat de mine la monturile offset, pe langa cel pentru care au fost special create probabil, si anume reducerea ratei agataturilor si pierderile de naluci, a fost  prezentarea mult mai naturala a softurilor, in special in contextul unei stari de inactivitate aparenta a pestilor, caracteristica salaului de altfel.

P1150421

Practic, nemaiexistand elementul metalic al carligului pe care pestele il simte in momentul muscaturii, si care sa ii dea posibilitatea de a da drumul nalucii inainte de inteparea decisiva, acesta apuca mai cu incredere momeala inhaland-o practic si dand posibilitatea in momentul inteparii ca penetrarea se se faca mai in profunzime decat in cazul unui carlig obisnuit.

Este adevarat, decisiva in cazul prezentarilor offset este folosirea unor naluci soft dintr-un material mai moale decat cel obisnuit si cu o silueta predominant fusiforma care sa ofere flexibilitatea necesara in momentul inteparii. Daca totusi nu aveti in posesie sau nu gasiti in comert softuri mai moi, o solutie pentru obtinerea unui material  mai flexibil este fierberea in apa pentru 2-4 minute, in functie de cat de moi doriti sa devina softurile respective. Prin aceasta metoda obtineti de asemenea un plus de evolutie pentru naluca.

P1150027

Monturile offset nu va garanteaza ca veti elimina definitiv agatarea nalucii si pierderea ei, insa clar reduce acest risc cu un procent pe care in cazul meu l-am apreciat undeva la 80% comparand cu experientele anterioare in aceleasi conditii de pescuit. Prezentarea la care am recurs a fost folosind un inaintas de fluorocarbon de 30-40 cm de grosime 0,35-0,50, dat fiind ca in apele in care pescuiam, pe langa salau exista probabilitatea destul de crescuta de a avea prezentari de exemplare mari de stiuca.

P1150424

Am renuntat la struna clasica anti-taiere de catre stiuca, dat fiind ca salaul este mult mai pretentios in privinta finetii prezentarii. Cuplarea nalucii la leader-ul de fluorocarbon am facut printr-o agrafa mica cu vartej, insa in montura originala acest element lipseste. Eu il prefer din motive de comoditate pentru ca nu imi place sa stau sa leg un alt carlig in cazul in care ma decid schimbarea dimeniunii nalucii. De asemenea, de obicei montez de acasa softurile pe carlig pentru a elimina operatiunea asta ce devine consumatoare de timp pe durata partidei, daca e cazul sa schimbam frecvent naluca. In general fixez plumbul culisant la ochetul carligului cu o alica de plumb mica. Gramajele folosite pentru plumbii culisanti sunt intre 3 si 7 gr de obicei, dar in functie de locatia in care pescuiti sau daca exista un curent mai puternic al apei, greutatea poate sa greasca corespunzator. In montura originala, plumbul e lasat sa culiseze liber pe toata lungimea inaintasului, fapt care in cazul unor softuri cu flotabilitate proprie sau daca exista un oarece curent al apei face ca acesta sa evolueze liber la cativa centimetri deasupra substratului. Un alt avantaj al plumbului lasat liber este acela ca in momentul muscaturii, pestele nu simte opozitia acestuia in fir. Asadar, in cazul in care va confruntati cu pesti pretentiosi peste masura, este recomandat sa folositi plumbul liber pe fir, fara opritoare, precum si sa eliminati agrafa cu vartej, mai ales daca e una mai voluminoasa. Pentru un plus de senzitivitate si control, recomand ca plumbul sa fie fixat langa ochetul carligului (sau al agrafei).

Mai trebuie spus ca avantajul reducerii pierderilor se simte sub aspectul faptului ca nalucile folosite sunt in general destul de costisitoare (intre 20 si 25 RON pentru 10 bucati) si uneori greu de gasit pe piata locala. Daca insa luam in calcul faptul ca se deterioreaza mai repede decat alte softuri data fiind moliciunea si finetea materialului din care sunt confectionate, probabil ca pierderile efective in comparatie cu prezentarile clasice in jigging se reduc de fapt undeva cu  40-50%. Avantajul prezentarii offset ramane in opinia mea finetea crescuta care in anumite momente poate face diferenta intre atacuri nefinalizate si pesti adusi pe mal sau in barca.

P1150031

Cleanul

Vara fara doar si poate a fost dedicata aproape integral sezonului de pescuit la clean. Cu mici exceptii prilejuite de niste escapade caniculare pe apele cu stiuca si salau in luna August, perioada de vara a prilejuit cateva momente deosebite petrecute pe malul raurilor din apropierea Bucurestilor. Nici nu se putea altfel pentru ca altfel canicula din vara trecuta ar fi fost imposibil de suportat in camp deschis, asa ca, un motiv in plus de a alege padurile si apele mai  racoroase ale raurilor.

P1140748

Am ales astfel pentru aceasta vara sa incerc locuri deja stiute din sezonul precedent, dar si locuri noi, neasteptat de apropiate de oras si care inca tin pe alocuri exemplare de clean frumoase. Fiind un pescuit de vara, chiar daca aerul mai curat si racoros al padurii facea caldura sa nu fie atat de greu de suportat, am inceput partidele in general dimineata, la ora 6:30-7:00 fiind deja cu rotativele sau voblerele in apa.

Am avut ocazia catorva partide bune, dintre care una foarte reusita la inceput de Iunie cand inca nu venise canicula in toata regula. Aflandu-ma intr-o dimineata pe o apa din apropierea orasului, am reusit sa capturez in jur de noua pesti dintre care unul aproape de 800 gr. Chiar daca nu a fost un record nici cantitativ nici numeric, partida a fost una reusita,mai ales ca in urma cu o saptamana ratasem in acelasi loc un peste la fel de mare (poate chiar pe cel capturat ulterior) pe care am apucat sa il vad la mal pana unde a urmarit rotativa.

P1140587

Am avut rezultate atat la rotative mici (numerele 1-2) folosite de ani buni la clean si in care am mereu incredere, dar si la voblere de 3-4 cm, floating sau sinking. M-am confruntat cu conditii de pescuit total diferite, cele doua ape pe care am pescuit cu predilectie fiind total opuse ca si caracteristici. Una cu apa mai mica, ingusta si foarte limpede, cealalta cu apa mai adanca, mai tot timpul destul de tulbure si ceva mai lata. Cu toate acestea, am reusit sa am rezultate mai la fiecare partida, pescuind cu predilectie la rotative argintii cu decoruri in dungi sau puncte rosi in conditii de claritate mai redusa a apei, si la voblere in culori naturale pe apa limpede.

P1140649

Desi am avut ocazia sa vad unu numar mare de pesti si unii chiar de talie mare existenti in rau, din pacate claritatea ridicata a apei coraborata cu lumina foarte puternica, malurile inalte si ingustetea raului au facut pestii sa fie foarte retinuti in a ataca nalucile. De cealalta parte, pescuind in conditii de camunflaj mai bune date de mediu, am reusit sa ma apropi mai mult de locurile care tineau pesti si sa prezint nalucile in conditii optime. Echipamentul folosit a fost evident din categoria Light sau Ultra Light, asta insemnand putere de aruncare de maxim 10gr si fire monofilament de 0,14. Locurile cele mai productive s-au dovedit a fi cele cu apa mai adanca si lina din preajma malurilor, asortate cu nelipsitele craci de copaci scufundate, si uneori locurile insorite traversate de curent moderat.

P1140740

Stiuca

In primavara, cand euforia de inceput de sezon la salau s-a mai estompat si vremea a inceput sa se incalzeasca treptat, am descins din nou pe o balta noua pentru prima partida la stiuca pe 2012. Citisem de curand intr-o revista de specialitate o relatare despre o locatie aflata in proximitatea Bucurestiului si fara prea mari ezitari am descins intr-o dimineata pe locatia cu pricina.

Am fost placut surpins inca de la primele imagini de cadrul deosebit in care se afla respectiva incinta si fara prea multi timpi morti am purces la testarea unei noi lansete si mulinete achizitionate cu doar cateva zile inainte. Balta inconjurata de stuf si plauri ofera peisaje deosebite si o fauna incantatoare, de la pasari si pana la vietuitoarele acvatice.

P1140685

Neavand prea multe informatii despre locuri bune si naluci prinzatoare, am inceput tatonarea la pas, pescuind cu o rotativa clasica numarul 5 argintie cu puncte rosii, naluca numarul 1 pentru mine in pescuitul la stiuca chiar si pana in ziua de astazi. Dupa doua marlite luate din zbor de la 20 cm de mal si care nu mi-au satisfacut nevoia de dril, ajung la un moment dat intr-un minigolf marginit de un plaur urias si o sumedenie de crengi scufundate. Locul, aflat pe zona unei foste livezi inundate asa cum am putut deduce dupa pomii aflati pe mal, pare a fi un loc preferat de catre pestii baltii, regasind acolo pe timpul verii pescari la crap dar si spinningari. La al doilea lanseu am un atac hotarat dupa doar doua ture de manivela si trosnesc o stiuca pe la 1,5 kg chiar de sub nasul unui partener de pescuit care isi incerca norocul in acel loc pescuind cun un shad firetiger de cateva minute. Am un dril de circa un minut, si reusesc sa trag pestele pe malul relativ inalt cu ajutorul minciogului colegului de ocazie.

P1140446

Ziua a continuat anost cu alte doua marlite nenotabile, insa o noua descoperire fusese deja facuta si dupa o pauza de cativa ani de pescuit la stiuca ma declar multumit pentru aceasta partida. Raman insa cu ideea pierderii a circa 5 linguri din trusa in agataturile subacvatice si imi pun problema refacerii efectivelor cat de curand.

Pestii „porneste ca favorite”

Lucrurile cu adevarat interesante insa aveau sa se petreaca in a doua jumatate a lunii August, cand aflandu-ma in concediu am intercalat intre partidele de clean si cateva descinderi de proba pe respectiva balta pentru a pregati sezonul de toamna. Total ilogic am avut parte de niste momente deosebite si unele din ele pe care nu reusesc sa mi le explic nici astazi in doua partide desfasurate la distanta de cateva zile. Deoarece in acea perioada temperaturile la soare in timpul pranzului treceau mult de 40 de grade Celsius, am hotarat sa fac doua partide de jumatate de zi, pescuind dimineata de la orele 6:00 pana in jurul orei 14:00 cand deja lucrurile deveneau foarte complicate termic. Orele diminetii au adus im ambele partide cateva marlite pana in kilogram capturate in apa mica din apropierea malurilor, printre plaurii ce formau mici japse.

P1140453

Soarele amiezii m-a fortat sa ma refugiez intre palcurile de stuf de pe mal care ofereau cat de cat putina umbra. Am testat in aceste partide niste oscilante usoare nou achizitionate, in culori aurii si argintii, in forme clasice de para, piscot sau oblete. La un moment dat, imensa toropeala si aerul incremenit de soare sunt bulversate de un atac langa un mal umbros. Pestele parcurge imediat cativa metri fara sa reusesc sa fac ceva si pana reglez frana insista constiincios sa ma traga in apa dupa el. Nu imi dau seama cu ce am de a face si fortez putin drilul iar multifilamentul plesneste instant si linistea toropelii se asterne din nou pe apa. Imi trebuiesc cateva minute sa imi revin, cat sa leg alta struna si pun un piscot auriu mai greu.

Ma mut fix pe calugarul de la scurgere si nu lansez nici zece minute, ca din nou ceva se repede cu valul in cap si trage cu putere vrand sa plece cu tot cu lanseta. Il plimb vreo 10 minute, mai mult ma plimba el pe mine pentru ca pescuiesc cu o lanseta de 2,10 m si putere 3-21 gr echipata cu o mulineta 1000 iar pestele este undeva la 10-15 m de mal si nu are de gand sa imi dea vreo sansa sa il apropii. La un moment dat, firul se detensioneaza dar din fericire reusesc sa recuperez lingura de data aceasta. Ma mai reculeg iar cateva minute tulburat de caldura care deja incepe sa distorsioneze imaginea in fata ochilor si dupa inca vreo ora de lansat trag concluzia ca am venit total nepregatit pentru ce peste este in respectiva apa, echipamentul fiind unul mult prea lejer pentru a face fata unor driluri cu pesti aflati in varf de forta probabil in acea perioada a anului. Asa ca, dupa 3-4 zile revin  pe aceasi balta tot pentru o partida de dimineata pe care o incep intr-un mal insorit la primele ore unde reusesc sa prind doua stiuci dintre care una sarita putin de kilogram.

P1140677

Dupa ora 12:00 ma pozitionez pe locul cu pricina unde patisem intamplarile din urma cu cateva zile. Pescuiesc de aceasta data cu o lanseta de forta cu putere 10-40 gr, cea mai solida aflata in portofoliu si o mulineta marime 20 pe care am pus un fir de 20lb ca sa fiu sigur ca nu se mai intampla nimic neprevazut. Dupa cateva minute de lansari in evantai, sunt trezit instant din lesinatura de la caldura de un atac la cativa metri in fata mea. Dau o teapa de zile mari  si dupa nervozitatea cu care pestele porneste inspre larg imi dau seama ca ancora s-a infipt bine.  Incerc sa il fortez putin avizat de cele patite in urma cu cateva zile cand ceva similar mi-a plecat cu jumatate din firul de pe tambur fara a vedea ce este macar,insa in ciuda echipamentului de forta cu care sunt prezent aztazi, pestele nu pare deloc impresionat de opozitia mea, care spre deosebire de in urma cu cateva zile, de data asta mai da ceva semne de existenta. Ma incapatanez sa dau drumul la frana. Nu am decat pretentia sa vad ce peste este, asa ca insist sa ma opun animalului acvatic. Lanseta paraie in mana, mulineta incepe sa tremure si intr-un final namila porneste spre adancuri cu un efort ca si cum abia atunci l-as fi intepat si ia cu el din nou cativa metri buni de fir. Sunt terminat psihic. Privesc in gol si ajung la concluzia ca mi-am luat concediu sa ma imbolnavesc de nervi. Dupa ce mai imi revin putin insist in acelasi loc inca vreo jumatate de ora, dar nu mai am decat o tentativa de atac care rateaza lingura in forma de oblete ce unduieste intre ape. Ma mut putin mai la stanga dupa un mal mai inalt si niste stuf ce mai tin de umbra. Sunt singurul sonat care pescuieste la rapitor pe 40 de grade plus si cu mine pe balta mai e doar Vlad Pavlovici care priveste in lung bateria de lansete de crap de sub umbra unor pomi. Ii transmit telepatic toate gandurile bune si urarile de incurajare pentru ca pescuieste pe locul unde prinsesem cea mai mare stiuca in primavara, si continui sa lansez plictisit si inca socat de cele intamplate cu cateva minute mai devreme. Trestierii s-au retras si ei probabil la un birt umbros si astfel ca am mai mult spatiu sa ma desfasor. Schimb naluca cu naluca, mai pun cate un shad de variatie, ba un vobler de suprafata si ajung la un piscot auriu de 10 gr. Lansez de cateva ori si la un moment dat, la jumatate de metru de mal o torpila imi indoaie brusc lanseta si se infinge in stuful cazut pe apa.

P1140689

Il bruschez putin si il scot din balarii iar dupa vreo doua minute de balaceala in preajma malului, reusesc sa trag peste braul de crengi cazute o cumtra cam la 3 kg. Imi revine moralul cat de cat, chiar daca realizez ca am de a face probabil cu o stranepoata a celor scapate mai devreme si cu 3 zile in urma. Fac cateva poze cum se cuvine cu noul record personal la stiuca si pescuiesc mai departe parca ceva mai motivat. Macar am reusit sa scot un peste aratos la mal.

P1140701

Soarele devine tot mai insuportabil, s-a facut deja ora 14:00 si temperatura este foarte ridicata. Ma duc spre masina si pe parcurs mai lansez in cate un loc. Ajung vis-avis de colegul de partida de pe malul opus, si dupa doua lanseuri mai mult de bifare a locului o bufnitura imensa sparge apa. Am deja  inca un peste mare la capatul firului si ulineta incepe sa caraie turbat. Am slabit frana de data aceasta dupa patania de mai devreme, iar pestele sa duce la 20-30 de m instant spre stanga. Incerc sa ma duc dupa el insa trec cu greu de stufurile inalte si desi am trecut intre timp pe un 2,70 m totusi nu reusesc sa evit incalcirea firului in crengi. Pestele este undeva  mult in stanga mea blocat in niste plauri si intre noi e un palc de stuf de vreo 5 m latime. Incerc sa ma duc dupa el prin apa. Las lanseta pe mal si intru in apa pana la brau dar fundul malos din acea zona face imposibila inaintarea. Ies din apa si incerc sa dibuiesc in ce plauri s-a blocat, in ideea de a incerca sa il sperii si astfel sa plece in apa libera unde sa pot relua drilul. Nu reusesc insa sa intuiesc unde  s-a intpenit sau daca mai e inca in lanseta si dupa vreo jumatate de ora de consumare a frustrarii renunt si tai firul. Strang lanseta si ma urc direct in masina ruinat de cele traite in ultimele zile. Practic, as putea-o considera cea mai neagra perioada din activitatea ca pescar insa totusi am avut si capturi in aceste zile, chiar daca nesemnificative comparand cu ratarile avute. Indiferent ce pesti ar fi fost, clar ca nu era niciunul sub 5-6 kg insa conditiile destul de dificile in care pescuiam de pe mal si posibilitatea relativ restransa de desfasurare au facut ca pestii sa aiba prima sansa.

Afinitati sociale

2012 nu a fost doar anul recordurilor si al ratarilor colosale, dar si anul in care am desfasurat cateva actiuni de socializare in randul pescarilor, care si-au aratat roadele in ultima parte a anului si cu siguranta isi vor arata rezultatele si in noul sezon.

Undeva pe la sfarsitul verii, un coleg de forum de pe www.rapitori.ro lanseaza mai in gluma, mai in serios, propunerea demararii unor actiuni de socializare cu scopul ca internautii sa interactioneze si face to face. O initiativa foarte buna si care s-a concretizat cu cateva actiuni la care am luat si eu parte la unele din fericire. Asa ca, dorind sa imi revin cu nervii dupa cele traite in urma cu cateva saptamani doar, ma inscriu la a doua actiune de acest gen, prima pentru mine, pe o balta undeva la vreo 80 de km de Bucuresti recunoscuta pentru exemplarele record de stiuca din ea. Balta, un lighean in fapt, are intradevar exemplare frumoase, echipa prezenta la sindrofie si formata din 12 pescari reusind sa captureze destule piese date fiind conditiile de presiune exercitata pe populatia piscicola. Cu o densitate de 1 naluca in 5 metri cubi de apa, stiucile cele capitale nu si-au facut aparitia, insa au fost capturate totusi cateva exemplare intre 2,5 si 4 kg care au completat intr-un mod placut o iesire in grup foarte reusita. Eu am reusit sa capturez doi pesti, dintre care unul cam la 2,5 kg.

P1140825

Urmatoarea actiune de acest gen a fost mult mai complexa si mai organizata, sub forma unui concurs amical la care au participat circa 40 de pescari. Masa, sprituri, dezbateri aprinse, Vijelie in rol de maestru de ceremonii, voie buna si cativa salai capturati. Nu multi, dar mari. In fapt, au fost doar 4-5 pescari care au reusit sa prinda in ziua respectiva, beneficiind de inspiratie in alegerea locurilor si nalucilor dar si de sfaturile celor mai invatati cu balta.

Ce va fi in 2013 ? Sper in primul rand la reeditarea actiunilor de socializare pe mal de apa, si evident la capturarea unor noi recorduri.

2012 in review

Posted: 02/01/2013 in Uncategorized

600 people reached the top of Mt. Everest in 2012. This blog got about 2,800 views in 2012. If every person who reached the top of Mt. Everest viewed this blog, it would have taken 5 years to get that many views !

P1140417

So I thank all of you for your interest shown in the last year to my small blog. I would like to send my special thanks and greetings to the readers from Romania, Hungary and Germany who were the most active in last 12 months on this blog.

Thanks to you, this blog will became „alive” again in 2013 and I promise to be here with new and interesting (I hope!) articles for you! Even if I took a break of more than 1 year and a half, I see the interest being still alive, so why don’t return with some new Buzzes in 2013 🙂 !?
Click here to see a complete 2012 blog activity review.

Această prezentare necesită JavaScript.

Abia a coborat de pe scena si isi trage sufletul in camera de hotel dupa o seara impresionanta si incarcata de emotie, cum probabil nu a trait foarte multe in aproape 30 de ani de cand bate in lung  si-n lat Mapamondul alaturi de prietenii si colegii sai de o viata. Impartasind admiratorilor de pe Facebook trairile dupa un concert care l-a solicitat la maxim si pe care l-a dus la bun sfarsit cu bine, a tinut neaparat sa multumeasca celor peste 55.000 de spectatori (platitori, pentru ca lor li s-au mai alaturat probabil 2-3 mii care au asistat la concert din afara zonei special amenajata pentru eveniment) care le-au oferit artistilor si lor insile nu in ultimul rand, o seara pe care cu greu o vor uita.

Este putin trecut de ora 23:00 si sub caldura sufocanta care s-a abatut peste Bucuresti in cel mai torid week-end al anului, miile de spectactori se indreapta incet-incet spre case, spre hotelul unde sunt cazati sau spre autocarul cu care au venit in Bucuresti de la mari departari. Pe scena, luminile sunt stinse ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, insa la fiecare colt de strada si la fiecare semafor oamenii discuta inca despre momentele pentrecute timp de aproape 3 ore in fata celor pe care cei mai multi ii vedeau pentru prima oara in carne si oase. Sunt veniti din toata tara, sunt veniti de prin tarile din imprejurimi, sunt oameni carora oboseala si cele peste 50 de grade din aer inca de la orele pranzului nu le-au putut sta in cale si nu i-au putut impiedica sa traiasca la intensitate maxima momentele cu care vor ramane pentru totdeauna.

Dupa  cele 3 ore in care au dansat, au cantat, au aplaudat si s-au bucurat de un concert de exceptie alaturi de niste mari artisti si personalitati ale istoriei muzicii, nimic nu mai poate sa le stearga impresiile si imaginile cu care vor ramane pe retina pentru totdeauna. In privinta trupei Bon Jovi, desi s-au grabit parca sa intre pe scena la ora fixa stabilita pentru a pleca cat mai devreme, primirea neasteptat de calduroasa si atmosfera din fata lor i-a surprins si i-a facut sa isi prelungeasca prestatia cu inca aproape o ora de cantat efectiv dupa programul stabilit. Pe ecranul gigant de pe scena care proiecta imagini din public si cu artistii in plina desfasurare, puteai vedea lesne inca de la prima melodie uimirea, surprinderea si socul pe care cei de la Bon Jovi le traiau cu fiecare minut care trecea. Jon, realmente socat de ce vedea si auzea in fata sa in special in timpul pieselor Always, Livin On a Prayer, These Days sau It’s my life nu a reusit sa isi stapaneasca emotiile care ii invadau privirea cand cei aproape 60.000 de spectatori acompaniau trupa cantand piesele cuvant cu cuvant. La una dintre piesele de la bis, Wanted Dead Or Alive, a renuntat deja sa mai cante, lasand publicul sa fredoneze prima strofa acompaniat de arpegiile lui Sambora. Au multumit publicului si au promis sa revina cat mai repede, cerandu-si scuze pentru „cei 30 de ani in care nu au fost aici”. Spectatorii au aplaudat indelung dupa finalul concertului si au inundat piata cu urale de bucurie cand trupa a revenit pe scena pentru a mai canta cateva piese. Si au cantat cam o ora. Cel mai lung bis auzit probabil vreodata in Romania, si in timpul caruia nimeni parca nu mai vroia sa plece acasa, nici cei de pe scena, nici cei din public. Povestea lui Tommy & Gina, povestea a mii dintre cei prezenti probabil, a facut din Piata Constitutiei un vulcan. O energie nebanuita care a cuprins atat publicul cat si pe artisti, a dat impresia ca abia incepea concertul, desi a 3-a ora urma sa se incheie peste cateva minute. De la primle acorduri ale serii, Raise Your Hands, si pana la finalul celei de  a 3-a ore nimeni nu s-a oprit din cantat sau aplaudat. Putini isi imaginau ca pot vedea asa ceva in Romania, si cu siguranta ca Jon Bon Jovi si colegii sai nu au crezut ca vor avea un asemenea concert intr-o tara adaugata „din mers” pe lista de turneu. In timpul piesei Bed Of Roses, Jon a luat din public un drapel tricolor pe care era scris numele trupei si s-a infasurat cu el, cantand in mijlocul celor cateva sute de fani din apropierea scenei unul ditre marile hituri ale grupului.

Richie Sambora a fost rasfatatul serii, publicul cantandu-i „La Multi Ani!” pentru cei 52 de ani pe care urma sa ii implineasca a doua zi. Si i-a rasplatit cu o prestatie live de zile mari, etalandu-si talentul si indemanarea incontestabila cu cele 12 chitari pe care le-a folosit in concert. Tico Torres la tobe si Dave Bryan (pian) nu s-au lasat mai prejos decat cele doua super-staruri incontestabile ale formatiei si s-au facut auziti la fiecare piesa, fie ea mai ritmata sau mai lenta, insa probabil ca in multe momente publicul a fost vedeta serii si a oferit unul dintre cele mai reusite spectacole vazute vreodata in Romania.

In incheiere se cuvine sa ii mentionam si pe tinerii norocosi care au avut ocazia ca la inceput de cariera sa isi treaca in CV o aparitie pe aceasi scena cu Bon Jovi. Este vorba de cele doua trupe autohtone care au cantat in deschidere, QuantiQ (Brasov) si Stillborn (Bucuresti), ele fiind castigatoarele unui concurs special organizat cu prilejul acestui eveniment si dedicat artistilor debutanti, neconsacrati sau care nu au inca la activ niciun material discografic pe piata.

QuantiQ din Brasov au o medie de varsta de 17 ani si auzindu-i pe scena in premiera mi-au adus aminte imediat de un documentar vazut recent pentru a 4 oara cred :), Pink Floyd – Live at Pompei. Inocenta si simplitatea cu care canta, orchestratiile aparte in care am putut identifica o mica influenta din radacinile progresive rock cu care Pink Floyd au reusit sa miste mintile si sa deschida un nou drum muzicii rock la finalul anilor ’60 cand genul parea ca se pierde in plafonare, le dau tinerilor membrii ai trupei QuantiQ (ma feresc sa le spun „mici” in loc de „tineri” pentru ca nu mi-ar placea sa se interpreteze gresit si sa mi se spuna la un moment dat ca m-am inselat 🙂 ) o sansa de a aborda un public de nisa.

Cea de-a doua trupa care a precedat show-ul Bon Jovi, Stillborn, abordeaza bransa alternativ – punk. Sunt o trupa care se remarca in primul rand prin prezenta in formatie a unui vocal feminin foarte bun si probabil cu ceva trecut muzical in privinta scolii de canto. Ca si QuanitQ, Stillborn au castigat sansa de a urca pe scena pe care urmau sa cante Bon Jovi in urma aceluiasi concurs dedicat trupelor rock debutante.

Despre set-listu-ul celor de la Bon Jovi, unul de 5 stele pregatit special pentru turneu The Circle si din care au lipsit doar cateva piese ca Hey God, Blaze Of Glory, Never Say Good-Bye, This Ain’t a Love Song sau Lie To Me pentru a intra intr-o clasa imposibil de catalogat, spun doar ca este cel care le-a adus in 2010 distinctia de artistul cu cele mai mari incasari din aparitii live si cu siguranta ca sunt printre favoriti la acest titlu si in 2011.

Raise Your Hands

You Give Love a Bad Name

Born to Be My Baby

We Weren’t Born to Follow

Lost Highway

It’s My Life

In These Arms

Runaway

We Got It Goin’On

Captain Crash & the Beauty Queen From Mars

Bad Medicine / Happy Birthday / Hot Legs / Old Time Rock ‘n’Roll

When We Were Beautiful

Bed of Roses

I’ll Be There For You

Who Says You Can’t Go Home

I’ll Sleep When I’m Dead

Someday I’ll Be Saturday Night

Have a Nice Day

Keep the Faith

Encore 1:

Dry County

Wanted Dead or Alive

Blood on Blood

Livin’on a Prayer

Encore 2:

Always

These Days

Twist and Shout

I climb the stage again this night

‘Cause the place seems still alive…

Această prezentare necesită JavaScript.

In 1965, la Hanovra in Germania, se nastea ceea ce avea sa devina in urmatorii ani una dintre legendele rock ale istoriei. Tanarul Rudolf Schenker infiinteaza trupa Scorpions, trupa careia in 1970 i se alatura fratele acestuia, Michael Schenker si Klaus Meine, din trupa Copernicus. Scorpions lanseaza primul album in 1972, intitulat Lonesome Crow. Inca de la inceput, dorind sa se faca remarcati alaturi de trupele mari ale momentului, ca Led Zeppelin, Deep Purple, Uriah Heap, Pink Floyd etc., vocalul Klaus Meine scrie versurile melodiilor in limba engleza, deschizand astfel calea ascultatorilor din intreaga lume catre compozitiile Scorpions.

In intreaga cariera, trupa s-a remarcat printr-o forta creativa deosebita, lansand album dupa album si melodii care veneau sa puna cate o caramida in plus la temelia unei cariere care se anunta inca de la inceput una fabuloasa.

Incepand cu 1978, Scorpions se afirma si in afara Europei, debutand cu un turneu in Japonia. Au urmat apoi turnee repetate in SUA, Europa, America de Sud iar in 1986, Scorpions devin prima trupa heavy metal/hard rock care concerteaza in blocul comunist, la Budapesta. Punctul culminant al succesului mondial este atins la finalul anilor ’80 si inceputul anilor ’90, cand trupa concerteaza in mai multe evenimente in URSS (1988-1989). La intoarcerea in Germania, Scorpions compun cea mai cunoscuta piesa a discografiei lor, Wind Of Change, piesa cu puternice mesaje politic-sociale, si lansata imediat pe piata in Octombrie 1989. Coincidenta face ca doar dupa o luna, in Noiembrie, simbolul separarii Occidentului de Blocul Socialist, Zidul Berlinului, sa cada, iar Wind Of Change se transforma imediat in imnul inceputului caderii Comunismului in Europa de Est. In 1990 apare albumul de referinta Crazy World, primul album produs integral de catre Scorpions, dupa despartirea de colaboratorul Dieter Dierks. Succesul fenomenal al trupei este incununat de piese de pe acest material, ca Wind Of Change, Send Me An Angel si Hit Between The Eyes.

Ca o consecinta fireasca a succesului confirmat, si deveniti in cateva luni de zile sinonimi cu prabusirea Comunismului din statele est-europene datorita mega-hitului Wind Of Change, Scorpions concerteaza pentru prima oara in Romania in 1993, la Bucuresti.

In 1996, Scorpions se confrunta cu o noua premiera, primind in trupa primul membru de nationalitate non-germana. Bateristul de origine americana James Kottak, care il inlocuieste pe Herman Rarebell. Primul album in componenta cu James Kottak, Pure Instinct, mai adauga cateva balade de succes ale trupei, ca Does Anyone Know, Soul Behind The Face si You And I. Kottak se impune repede ca membrul cu cel mai mare umor din trupa, devenind responsabil cu animarea atmosferei in grup si mai ales in timpul concertelor.  In 2002, isi face aparitia in trupa un nou membru de origine non-germana, respectiv polonezul Pawel Maciwoda, care ii ia locul la chitara bass lui Ralph Riekermann. Astfel, dupa ce au schimbat mai multe componente totalizand nu mai putin de 14 membrii, Scorpions ajung la componenta actuala in formula Klaus Meine (voce / 1970 – prezent), Rudolf Schenker (chitara / 1965 – prezent), Matthias Jabs (chitara / 1978 – prezent), James Kottak (tobe / 1996 – prezent), Pawel Maciwoda (chitara bass / 2002 – prezent). In aceasta formula, Scorpions concerteaza din nou in Romania in 2003, in cadrul festivalului Cerbul De Aur la Brasov si lanseaza albumele Unbreakable (2004) si Humanity: Hour 1 (2007). In 2007 concerteaza la Sibiu, iar in 2008 la Craiova.

La inceputul lui 2010, Scorpions anunta lansarea unui nou album intitulat Sting In The Tail, dar si planificarea unui ultim turmeu, de retragere, pentru 2010 – 2012. Turneul a inceput la Praga in Martie 2010 si este programat sa dureze aproximativ 3 ani, timp in care trupa a concertat si va concerta in intreaga lume.

Cel mai mare turneu asadar al celor de la Scorpions din 1984 incoace, a inceput in Europa, a traversat Atlanticul pentru cateva reprezentatii in State, dupa care s-a intors in Europa si se va incheia in 2012, la implinirea a 47 de ani de la nasterea trupei.

Concertul de la Bucuresti din 9 Iunie la Zone Arena, a fost fara indoiala evenimentul media numarul 1 al saptamanii, si cu siguranta unul dintre evenimentele cele mai importante in peisajul muzical in 2011. Cei aproximativ 20.000 de spectatori veniti sa ii vada pe Scorpions pentru ultima oara (oficial) in Romania la cea de a 5-a prezenta in tara noastra, au creat o atmosfera unica pe parcursul celor 2 ore cat a durat concertul. Pe langa piesele ultimului album, cei prezenti au putut asculta melodiile care de-a randul anilor au transformat Scorpions intr-o legenda vie a muzicii rock. Nu au lipsit Send Me An Angel, Holiday, Big City Lights, Still Loving You, Wind Of Change, Rock You Like A Hurricane, When The Smoke Is Going Down, The Zoo, Bad Boys Running Wild sau Loving You Sunday Morning. Una dintre piesele ultimului album care a placut foarte mult publicului, The Best Is Yet To Come, si care se inscrie in lista cantecelor dedicate fanilor, alaturi de Always Somewhere sau When The Smoke Is Going Down, a fost momentul in care cei prezenti s-au deslantuit prima data in relatia cu artistii de pe scena. Monumentala piesa instrumentala Coast To Coast a fost un nou moment de anvergura al serii, Klaus Meine interpretand la chitara alaturi de colegii sai si imbracat intr-un drapel tricolor. Spectacolul a continuat apoi cu interpretarea acustica a doua piese de referinta, Send Me An Angel si Holiday. James Kottak a avut momentul sau si care a fost printre cele mai apreciate episoade de catre cei prezenti iar pentru final, membrii trupei au pastrat ce era mai bun, atingand pasajul cel mai intens al serii cu When The Smoke Is Going Down, Wind Of Change, Still Loving You si Rock You Like A Hurricane.

Cu aceasta seara, publicul roman si-a luat la revedere de la unul dintre artistii cei mai apreciati si care ne-au vizitat tara de nu mai putin de 5 ori in ultimii 20 de ani. Concertul Scorpions de la Bucuresti de pe 9 Iunie va ramane pentru cei prezenti probabil unul dintre evenimentele cele mai frumoase la care au luat parte, indiferent ca s-au aflat pe scena in postura de protagonisti, sau in public.

Ce ramane dupa 47 de ani de cariera? Milioane de amintiri ca cele din seara de 9 Iunie 2011, o muzica ascultata de generatii la rand, si foarte important, o lectie pe care trebuie sa o invatam toti: sa fii cel mai bun in ceea ce faci, indiferent de ce faci, si sa reusesti mereu sa faci ceea ce faci cu zambetul pe buze.

INTRODUCERE

Cleanul, specie din familia Cyprinidae, populeaza  apele de ses si colinare, putand fi gasit adesea  pana in zona de munte (lacuri si rauri). Specie care in ultimii ani s-a raspandit foarte mult, populand atat bazinele superioare cat si inferioare ale raurilor de la noi din tara, cleanul a luat incetul cu incetul locul pastravului in habitatele traditionale salmonidelor, fiind intalnit din ce in ce mai des in lacurile de baraj artificial din zona montana dar si in raurile care alimenteaza aceste lacuri.

Cu dimensiuni medii de 20-30 cm si cantarind circa 300-400 gr la exemplarele obisnuite, cleanul poate ajunge uneori la talii record ale speciei de 2,5-3 kg. Considerat mult timp drept un peste “pasnic” datorita inrudirii sale cu familia Cyprinidae, cleanul se hraneste cu aproape orice, de la fructe, boabe de porumb in lapte, la insecte si diverse vietuitare ce traiesc in albia raului (carabeti, rame, larve) iar exemplarele mari au veleitati de rapitori veritabili, preferand adesea ca hrana pestisorii de mici dimensiuni, broscutele, lipitorile, bucatile de ficat de pasare sau fructele de mari dimensiuni (visine, cirese, struguri).  Pe cat de nemofturos si flexibil se dovedeste din punct de vedere al meniului, pe atat de dificil de capturat este, fiind un peste extrem de sperios si precaut. Popular, I se spune pestele cu 1000 de ochi, sau cu cate un ochi pe fiecare solz. Adesea, capturarea sa, indiferent de metoda, poate solicita pescarul din toate punctele de vedere, punandu-i la incercare inteligenta, rezistenta fizica, rabdarea, indemanarea si priceperea. Desi nu este un peste cu valoare comerciala ridicata, cleanul este unul dintre partenerii de intrecere cei mai cautati din apele curgatoare, oferind satisfactii deosebite uneori, atat pescarilor de stationar, cat si impatimitilor de spinning sau fly-fishing.

DESCRIEREA COMPORTAMENTULUI

Localizare

In perioada de juniorat si adolescenta, il intalnim adesea in bancuri de cativa indivizi ce migreaza grupat sau care populeaza anumite arii ale raului. La maturitate, cleanul devine un peste solitar, preferand in locul vanatorii in grup la “apa deschisa”, locurile care ii ofera mai mult adapost si hrana.

Este un peste pe care il vom gasi intotdeauna in preajma malurilor strajuite de tufe si pomisori cu fructe salbatice, in raurile care traverseaza fanetele in care insectele abunda (in special in timpul verii), dar si in zona malurilor cu structuri scufundate (pomi cazuti in apa, radacini subacvatice, stanci prabusite) sau a primului prag subacvatic in lacurile de acumulare.  Cateodata, atunci cand nevoia de hranire este foarte mare, ori cand conditiile de mediu ii ofera suficienta protectie si camunflaj, cleanul paraseste zonele malurilor abrupte si acoperite de vegetatie, si se aventureaza in largul raului in cautarea prazii. Daca de obicei in timpul zilei, atunci cand luminozitatea este puternica, este un peste exrem de prudent si nu isi tradeaza prezenta preferand sa stea la adapostul structurilor din malul cu apa linistita si adanca sau umbrit de pomi si tufe de pe mal, odata cu lasarea serii cand intunericul incepe sa ia treptat locul luminii si atmosfera generala pe apa devine mai linistita, il vom gasi in locurile cu apa mica in care vaneaza pestisorii prada sau muscarind in cautarea insectelor care cad pe apa. De altfel, dimineata devreme si seara pana la lasarea intunericului, se dovedesc a fi in general perioadele cele mai productive in pescuitul acestei specii.

Foto: Locurile cu un curent moderat, in spatele obstacolelor din apa, sunt la orice moment al zilei preferate de exemplarele mai „imbracate” aflate in asteptarea prazii.

Hranire

In functie de anotimp si de multe ori in functie de perioadele zilei, obiceiurile de hranire difera radical. Cleanul este un peste activ tot timpul anului, cu varf de activitate in perioada de vara si pana toamna (Iunie – Octombrie) in functie de vreme si temperatura apei. Daca in apele montane sau  din depresiuni, care se incalzesc mai greu vara si se racesc primele odata cu venirea toamnei (15 August – 1 Septembrie) perioada optima de pescuit in care activitatea de hranire este maxima, este in general de la jumatatea lunii Iunie pana la jumatatea lunii August (uneori sfarsitul sau in verile calduroase), in apele de deal si de ses, sezonul de pescuit se poate intinde pana toamna tarziu (Octombrie – Noiembrie). Obiceurile de hranire si apetitul sunt influentate direct de evolutia atmosferica si a temperaturii apei. In general, distingem doua perioade in care comportamentul pestelui permite circumstantele unor partide reusite. In primul rand, stabilitatea atmosferica, cateva zile consecutive cu temperaturi relativ constante in aer si in apa mai ales, fara turbulente atmosferice, insa moderate (nu caniculare). In timpul verii, apetitul este influentat direct de temperatura. Vremea caniculara scade apetitul pestelui si il face sa se retraga in zonele umbroase ale malurilor care sunt foarte greu accesibile pescarului, sau in adancuri, unde temperatura apei este mai scazuta decat la suprafata. Dimineata si seara dupa apusul soarelui cand aerul devine mai respirabil iar umbra acopera luciul apei, cleanul va iesi din ascunzatori pentru a profita de cele cateva zeci de minute in care luminozitatea in scadere ii ofera posibilitatea de a trece neobservat in fata prazii, sau pentru a muscarii dupa insectele de pe suprafata apei. Acestea sunt si momentele in care pescarul trebuie sa fie prezent si pregatit pentru orice, incercand sa fructifice la maxim momentele in care pestele se hraneste si este mai putin precaut decat in timpul zilei.

A doua perioada optima de pescuit, in care comportamentul pestelui se schimba radical, este delimitata de schimbarile de front atmosferic. Trecerea de la o perioada de stabilitate din punct de vedere meteo la conditii mai vitrege (apropierea unei furtuni, ploi torentiale) in care vremea se raceste brusc, precum si fenomenul invers, revenirea de la instabilitate meteo la o vreme insorita, sunt perioade in care cleanul se hraneste intens iar momentul trebuie speculat de catre pescar.  De multe ori, ploile de vara, torentiale si de scurta durata, urmate de revenirea la un cer fara nori si o incalzire a vremii, ofera sansa obtinerii unor rezultate deosebite. Ca orice peste, cleanul simte inaintea omului consecintele alternarii fenomenelor meteo, anticipand cresteri de debit ale raului, marirea turbiditatii apei, sau dimpotriva, scaderea nivelului de debit si limpezirea apei. Ca atare, instinctual, pestele va cauta sa acumuleze resurse pentru perioada vitrega care urmeaza (in cazul inrautatirii vremii) sau in celalalt caz (indreptarea conditiilor de mediu) sa isi reia activitatea de hranire dupa depasirea momentului dificil.

Habitatul caracteristic. Abordare.

In stransa concordanta cu modul de hranire, cleanul isi alege mediul in care vaneaza. In functie de anotimp, zonele de vanatoare difera. Astfel, in timpul verii pana toamna cand apa inca nu s-a racit, il vom gasi in locurile puternic oxigenate  ale raului populand zonele cu current moderat-puternic in care apa ii aduce hrana la discretie. Astfel, fie ca vorbim de insecte cazute pe suprafata apei si purtate de curent, sau de pestisori si vietuitoare acvatice ametite de forta apei, despre fructe cazute in apa din pomii si arbustii de pe mal, toate sunt un meniu de nerefuzat pentru clean.  Ziua, locurile in care apa curge mai puternic, ii ofera oxigenul necesar supravietuirii temperaturii ridicate iar portiunile cu apa lina marginite de curent si malul abrupt ii dau posibilitatea procurarii hranei. Pentru pescar, acestea sunt locurile in care trebuie sa insiste pentru ca ii ofera oportunitatea unor capturi chiar si in momentele zilei cand pestele este putin activ.

Foto: Structurarea clasica a unui loc cu potential de capturi.

Abordarea unui asfel de loc se face treptat, apropiindu-ne de apa cu miscari atente, fara gesturi bruste care ar putea speria pestele si asa extrem de precaut si fara chef de hranire foarte mare. Imbracamintea trebuie sa fie una cat mai comoda, in culori ce imprumuta elementele din mediul inconjurator. Verdele inchis, griul sau nuantele de camunflaj dedicate, sunt elemente care trebuie sa domine imbracamintea pescarului. Pe cat posibil, costumatia va fi una lejera, usoara, care sa ii ofere acestuia posibilitatea miscarii cat mai natural si liber. De multe ori suntem nevoiti sa ne strecuram printre tufisurile de pe mal, pe sub crengile copacilor sau  sa pescuim lansand din pozitie sezuta. Important este ca pestele sa nu ne simta prezenta pe mal sau in apa, pentru ca altfel locul este unul compromis pentru ore bune.

Foto: Modul de abordare al unui loc de pescuit. Apropierea treptata de apa si pescuit in amonte – conditiile de baza pentru un grad cat mai ridicat de discretie.

Pozitia naturala a pestelui in apa este cu capul orientat catre sensul din care curge raul. Este evident ca, in asteptarea prazii si pregatirea atacului, pestele va observa prada de la distanta, adusa de apa in zona sa de vanatoare. Ca atare, prezentarea momelii trebuie sa fie cat mai naturala. Lansam in amonte in  curent si lasam momeala sa fie adusa in mod natural de apa, controland montura astfel incat sa sesizam muscatura pestelui la momentul oportun. Apropiindu-ne treptat de apa, lansam intai in zona malului apropiat, apoi din ce in ce mai departe, in arc de cerc, apropiindu-ne cu momeala de malul opus si incercand sa acoperim intreaga zona pe care dorim sa o exploram. De obicei, cleanul este foarte receptiv la prezenta unui element strain ce poate fi asimilat cu hrana, si va ataca de cele mai multe ori chiar de la caderea momelii pe apa. Discutam de exploatarea unor zone de cativa metrii patrati, astfel ca daca pestele este acolo, atacul nu va intarzia. Daca dupa 3-4 lanseuri in acelasi loc nu avem prezentare, vom trece la schimbarea distantei de lansare sau chiar a locului, daca am exploatat intreaga zona in care presupunem ca pestele s-ar afla. Un alt element de baza, in special in conditiile in care vremea este insorita, este pozitionarea pe mal (sau in apa atunci cand e cazul) fata de soare. Mai exact, trebuie sa avem grija ca umbra noastra sa nu cada niciodata pe apa in zona in care pescuim. Trebuie sa avem mereu in vedere ca suntem in fata unui peste extrem de sperios si precaut, si orice stangacie sau detaliu lasat la intamplare si care ne poate trada prezenta, inseamna practic ratarea sansei de a ne intalni cu pestele, in special cu un exemplar mai “imbracat”. De asemenea, uneori cleanul urmareste momeala recuperata pana in apropierea malului, cand se decide sa atace decisiv pe ultimii metrii, astfel ca iarasi miscarile pescarului trebuie sa fie cat mai discrete, insesizabile practic, fara a agita apa sau vegetatia de pe mal.

Seara, lucrurile se mai schimba putin. Odata cu scaderea luminozitatii, pestele incepe sa fie mai dezinhibat, la adapostul intunericului, iar precautia cu care nu isi tradeaza prezenta in timpul zilei se estompeaza, astfel ca posibilitatile de abordare si de prezentare sunt mult mai mari. Nu de putine ori veti fi surprinsi sa aveti capturi in apropierea malului pe care va aflati sau a locului in care stati, daca pescuiti din apa, cu conditia sa nu exagerati cu zgomotul.  Precautia proverbiala a pestelui dispare, iar momeala recuperata  va fi adesea urmarita de exemplarele aflate la vanatoare la orele tarzii ale serii.

Foto: Apus de soare pe raul Bistrita


Stiluri de abordare. Aplicatii ale spinningului in pescuitul cleanului.

Atunci cand vorbim despre modalitati de capturare ale acestui peste, descoperim o gama larga de aplicatii, de la pescuit stationar, pescuit “la pipait”, shefield, pana la spinning sau flyfishing, cleanul ofera oportunitatea parcurgerii tuturor stilurilor (aproape) fiind, in functie de metoda aleasa, un peste care provoaca pescarul indiferent de nivelul acestuia la capitolul pricepere si cunostinte. Este un peste care se poate prinde atat de catre incepatori care descopera pentru prima oara tainele unditului, cat si de catre profesionisti, avand etape dedicate in concursurile de specialitate in spinning sau fly. Pe rau sau pe lac, din barca sau de pe mal, cu momeli naturale sau artificiale, cleanul este prezent in lista pestilor vizati de tot mai multi pescari de la noi. In ultimii ani, odata cu specializarea in diferite stiluri de pescuit, unditarii romani au inceput sa descopere tot mai mult capturarea acestui peste prin metoda pescuitului la momeli artificiale (naluci) – spinning asa cum mai este cunoscut – dar si la musca artificiala, acolo unde acest stil de pescuit are traditie si adepti de multi ani (raurile din Ardeal sau nordul Moldovei in special).

Ca si in cazul altor specii de rapitori (salaul, stiuca, bibanul), si in privinta cleanului, competitiile de specialitate au avut si au un cuvant din ce in ce mai greu de spus in educarea si informarea pescarilor. Daca pana in urma cu 10-15 ani, marea majoritate a pescarilor romani obisnuiau sa pescuiasca la clean exclusiv prin metode clasice (la pluta, pe fundul apei etc.), aparitia intrecerilor dedicate acestei specii in calendarul competitional al pescarilor de rapitori a adus in atentia pescarului roman de clean un stil de pescuit considerat exclusiv pentru pesti ca stiuca sau salaul. Este vorba de spinning. Pescuitul cu momeli artificiale in general, si in particular cel cu naluci (rotative, voblere, oscilante) a castigat in ultimii anii tot mai multi adepti. Personal, pescuiesc exclusiv prin aceasta metoda la clean de circa 7 ani. Am inceput pescuitul pe rau de mic copil fiind si pot spune ca am trecut prin toate etapele si stilurile de pescuit la aceasta specie. Multi considera ca exista o evolutie fireasca in viata unui pescar, de la metodele primare, clasice si extrem de simple si putin costisitoare, catre stiluri mai pretentioase, sofisticate, elitiste asa cum sunt vazute spinning-ul sau flyfishing-ul in breasla lansetistilor. In fapt, nu este nicio filosofie, nu e fizica nucleara la Magurele sa pescuiesti cu momeli artificiale, fie ca e vorba de clean sau orice alta specie. Este adevarat ca presupune o cu totul si cu totul alta abordare, un alt sistem de gandire si de referinta. Trebuie practic sa iti speli creierul si sa uiti tot ce ai invatat pana la momentul la care te hotarasti sa schimbi boaba de porumb sau lacusta cu o rotativa sau un vobler.

DESCRIEREA ECHIPAMENTULUI DE SPINNING

Trebuie sa uiti totul, si totusi trebuie sa te folosesti de tot ce ai invatat despre respectivul peste. Comportament, localizare, modalitate de hranire, raman toate la fel, indiferent de stilul de pescuit practicat. Pestele ramane acelasi, doar noi ne schimbam.  Pentru un pescar care vine din zona „stationarului” si care in drumul spre o glorioasa cariera in spinning isi face ucenicia pe malul raului pescuind la clean prima data, socul va fi unul foarte mare. Desi este un peste „scoala” si se spune ca nu esti pescar de rapitor daca nu ai pescuit macar odata in ape curgatoare la clean (ca sa nu mai avem pretentii la pastrav sau lipan), nu va recomand deloc sa incepeti spinningul cu acest peste. In primul rand pentru faptul ca, prin excelenta, pescuitul pe rau la momeli artificiale presupune un efort fizic considerabil, cu care pescarul obisnuit sa stea pe scaunel si sa astepte linistit caraselul sa ii scufunde pluta s-ar putea sa nu fie foarte obisnuit. Ca atare, va claca, va ceda nervos sub efectul oboselii si daca este mai ghinionist din fire s-ar putea sa plece acasa si fara sa fi vazut vreun peste dupa cateva ore de lansat. Ca atare, pentru marea trecere de la stationar la spinning, recomandabil este un pescuit mai comod, eventual intr-un mediu mai prietenos, cum ar fi de exemplu pescuitul bibanului pe lac. Este din punctul meu de vedere pestele cu care trebuie sa iti incepi cariera in spinning ca sa nu arzi etapele si sa ai satisfactii. Este un peste atat de hraparet si usor de prins (in majoritatea cazurilor) incat oricine taraie prin apa o lingura , vobler sau twister, are sansa sa prinda o cantitate considerabila incat sa ii dea impresia ca este un semi-zeu in materie de pescuit la artificiale. Daca vei incepe direct spinningul incercand sa prinzi salau, stiuca sau pastrav, s-ar putea sa te lasi repede de meserie si dupa 2-3 partide sa asociezi apele de munte doar cu iesirile in natura sau lacurile de campie doar cu o plimbare cu prietena / sotia / amanta / soacra in barca. Pe o scala a nivelurilor de specializare in spinning putem spune ca bibanul este la baza piramidei iar de aici putem urca catre clean, stiuca, avat, pastrav sau salau. De asemenea, ca stiluri de pescuit in spinning, la baza activitatii si practic modul in care incepe fiecare dintre noi acest stil, se afla pescuitul cu rotative. Este cel mai simplu, cel mai la indemana si care necesita probabil cea mai mica indemanare si specializare, in comparatie cu pescuitul cu plastice moi sau voblere. Si, ca multe lucruri in viata, cea mai simpla metoda da si cele mai bune rezultate. Totusi, nu esti pescar de rapitor pana nu ajungi sa iti dai doctoratul in pescuitul cu plastice, silicoane si naluci soft in general, la salau. Cel mai solicitant, costisitor si in perfectionare in permanenta stil de pescuit la rapitori inventat vreodata, probabil.  Cel putin din cele incercate de mine, excluzand aici pescuitul la musca artificiala care nu are nicio legatura cu ceea ce stim marea majoritate ca inseamna pescuit.

Dar sa revenim la pescuitul cleanului. Asa cum spuneam, de multe ori cea mai simpla metoda se dovedeste a fi cea mai eficace. Ca atare, in pescuitul acestei specii, rotativele ocupa probabil primul loc in topul preferintelor pescarilor, fiind in trusa incepatorilor, dar si a profesionistilor deopotriva. Deja pescuitul cu voblere sau oscilante este la etajul superior cand vorbim de clean. Sunt cazuri in care exemplare mari de clean se prind la naluci soft (shad-uri sau grub-uri) insa le putem considera intamplari cu totul izolate. Totusi, toate acestea fac sa dovedeasca apetitul de rapitor al acestui peste care nu se da in laturi sa atace momelile artificiale atunci cand acestea ii sunt servite asa cum trebuie.

Sa analizam asadar pe rand fiecare stil de pescuit in parte in functie de naluca folosita. Vom observa ca practic alegerea echipamentului este in directa dependenta cu naluca cu care alegem sa pescuim, dar cum pe malul raului de obicei nu ne putem permite sa avem cate o lanseta pentru fiecare tip de naluca in parte, ca de obicei trebuie sa gasim compromisul ideal.

Naluci

Inepem asadar prezentarea echipamentului pescarului de clean cu naluca. Este de fapt o imitatie de pestisor prada, insecta sau o vietuitoare acvatica care are drept caracteristica principala atragerea pestelui prin elementele constituente. Cand spunem elemente constituente, ne referim in primul rand la dimensiuni, forma, culoare, semnale cheie pe corp, evolutie. Intr-o ordine a importantei as pune pe primul loc evolutia urmata imediat de semnalele de pe corp. Fiecare naluca, fie ea rotativa, vobler sau oscilanta, are o evolutie propie data de forma, dimensiune,  greutate dar mai ales de mana pescarului. Prin excelenta, rotativele si voblerele sunt naluci reactive, denumite asa pentru felul in care evolueaza influentate fiind de curentii din apa si tensiunea din fir. Mai putin folosita in pescuitul cleanului, oscilanta se dovedeste utila de multe ori in pescuitul pe lac, acolo unde evolutia specifica pe verticala permite controlarea intregii coloane de apa, ajungand la adancimi la care voblerele sau rotativele isi pierd din calitati si evolutie devenind neinteresante pentru rapitor. In pescuitul pe rau insa, rotativele si voblerele fac legea la clean.

–          Rotativele

Foto: Modele clasice de rotative

In cateva cuvinte, rotativa este o naluca din categoria reactivelor, alcatuita dint-un ax lestat cu o greutate  la unul dintre capete, o paleta rotativa in jurul axului (prinsa de acesta direct sau cu ajutorul unui “calaret”) si un carlig care poate fi simplu, dublu sau triplu (ancora) in functie de model. Cele mai intalnite si folosite rotative sunt dotate cu o ancora (carligul triplu). Sunt totodata si cele mai eficiente, deoarece sansele ca pestele odata agatat sa scape, sunt mici. Rotativele se clasifica si ele, in functie de speciile de pesti carora le sunt destinate,  pe categorii de marimi si greutate. Consacrata este scala de la 00 (cea mai mica/usoara) la 5 (cea mai mare/grea) in functie de greutate si marimea paletei. Rotativele din gama 00 – 2 sunt destinate in general pestilor de talie mica-medie (biban, clean, pastrav) in timp ce cele de la nr. 3 la 5 pentru pestii de talie mai mare (avat, somn, salau, stiuca, uneori exemplare mari din speciile biban sau pastrav).

Foto: Gama de rotative Mepps Comet in marimi de la 00 la 4

Corelate cu marimile, greutatile rotativelor sunt un alt factor de care trebuie tinut cont in vederea prezentarii nalucii. Unele modele au diverse lesturi cu greutati pe corp care dau posibilitatea evolutiei nalucii in straturile mai profunde ale apei. Rotativa se prinde de firul principal printr-o agrafa cu vartej, care ii ofera libertate in evolutie si usurinta in schimbare. De asemenea, greutatea influenteaza direct proportional distanta de lansare si viteza de cadere in interiorul coloanei de apa in momentele de stopare a recuperarii. Modul in care este prinsa paleta pe ax si forma ei sunt iarasi elemente care vor influenta considerabil evolutia si bineinteles, rezultatele. Distingem in principal doua moduri de prindere a paletei rotative pe ax. Prinderea directa (modele gen Panther Martin sau Mepps XD) – sunt rotative in general recomandate in apele cu current puternic si putin adanci, fiind naluci care se scufunda si au evolutie optima la adancimi de 0,2 -1 m. Datorita modului de prindere, bataia paletei se face sub un unghi mare fata de ax, aproape perpendicular pe acesta cand curentul este mai domol.

Foto: Prinderea paletei direct pe ax la modelele Mepps XD si Panther Martin

Al doilea tip de prindere, cel prin ochet  (calaret) intalnit la consacratele game Mepps Comet sau Aglia, precum si la DAM sau Blue Fox, este un mod clasic de cuplare a paletei la corpul rotativei. Aceste rotative au o evolutie extrem de energica, cu vibratii puternice, paleta rotindu-se in general sub un unghi de 30o. Sunt rotative recomandate in special in curent temperat sau in ape statatoare, dar si in curent puternic cu conditia sa fie recuperate cu grija.

Foto: Prinderea paletei pe ax cu ajutorul unui „calaret” la modelele Vibrax Blue Fox

Forma paletei influenteaza si ea evolutia si alegerea este determinata de tipul de apa in care pescuim. Astfel, modele ovale sau tip frunza de salcie sunt recomandate in special in ape cu curent moderat-puternic, in timp ce modele rotunde vor evolua ideal in ape cu curent slab. In privinta greutatii nalucii, pescarii incepatori au tendinta de a alege naluca cu care lanseaza cel mai departe, ca atare cea mai grea, ignorand elemente ca evolutia in apa a acesteia, mult mai importanta decat distanta la care este lansata. Este adevarat ca lipsa de indemanare in lansare se poate compensa cu o naluca mai grea, insa in anumite conditii de apa si activitate a pestelui, o naluca grea poate fi “mana moarta” datorita vitezei cu care se scufunda ca toporul sau modul nenatural in care evolueaza.

Foto: O rotativa prezentata corect in apa aduce intotdeauna surprize placute la capatul firului.

Pe de alta parte, sunt momente in care pestele vaneaza in straturile de profunzime ale apei, sau curentul raului este foarte puternic si nu ne permite mentinerea nalucii in linia optima de evolutie pentru a fi reperata de catre clean. In aceste momente, o naluca mai grea poate fi cheia succesului, ajungand la peste mai usor decat una de suprafata, usoara. Important este ca alegerea rotativei sa fie dictata de considerente ca zona de vanatoare a pestelui si nevoia de a o prezenta la o anumita adancime unde sa poata fi atacata de acesta.

Foto: Modele de paleta ovala, respectiv „frunza de salcie”, la rotativele din gamele Mepps Comet si Mepps Agila

Mai putin importante decat elementele de dinamica, dar de multe ori acele detalii care fac diferenta si schimba o partida ratata intr-una de succes (sau invers), culoarea paletei si semnalele cheie sunt la randul lor notiuni care definesc o naluca, in cazul nostru o rotativa. Prin traditie, in pescuitul la clean, cele mai bune rezultate se pare ca dau rotativele dotate cu palete argintii. Uneori, cele pe culori alamii sunt preferate de catre clean. Cand ne referim la semnale, trebuie sa tinem cont atat de designul paletei (cu puncte, dungi, sclipici sau…simple) dar si la corpul rotativei (lestul) si ancora care poate fi dotata cu un varnis de culoare rosie sau un puf rosu, verde, galben etc. In general, ancorele simple sunt cele mai eficiente, discutand despre naluci de dimensiuni mici, este indicat ca ancora sa nu aiba elemente aditionale care ar putea impiedica inteparea pestelui. Designul paletei este insa un factor care tine de detalii importante in succesul unei naluci. Combinatia de argintiu cu puncte rosi (modelele Commet si Agila de la Mepps) sau dungi rosi (DAM Effzett), este se pare cea mai de success in pescuitul cleanului, peste cunoscut pentru apetitul deosebit pentru culoarea rosie. In functie de claritatea apei in care pescuim si de luminozitate, cantitatea de detaliu si contrast de culoare este esentiala. Este stiut ca pestii percep diferit  spectrul de culori in functie de vizibilitatea din apa, data de adancime, limpezime a apei si cantitatea de lumina care patrunde in apa.

Foto: In apropierea malului, cleanul incearca cu ultimele puteri sa se elibereze.

Ca atare, cum cleanul este un peste ce prefera in general adancimile medii si apele curate, cantitatea de rosu pe paleta nu trebuie sa fie in exces atunci cand pescuim in conditii normale de luminozitate. Iarasi un factor important de tinut cont de el este limpezimea apei. Cu cat apa este mai cristalina, cu atat sansele de a prinde ceva se apropie de zero. Trebuie sa tinem mereu cont de faptul ca acest peste este extrem de sperios si precaut iar daca noi il vedem in apa, cu siguranta si el ne vede si nu va ataca naluca decat din curiozitate cel mult, fara a fi insa decisiv. Ca atare, o apa putin “ciupita”, nu tulbure, care sa ne ofere un minim de discretie, este ideala pentru pesuitul la rotativa. Nu va descurajati daca apa nu este limpede ca in cada, vibratiile si reflexiile rotativei vor fi suficient de atractive pentru peste, mai ales cand naluca evolueaza in zona de vanatoare a acestuia. Cu cat apa are o turbiditate mai mare (este mai tulbure) cu atat cantitatea de culoare pe rotativa trebuie sa fie mai mare. Nu va asteptati totusi sa prindeti vreun clean in apa de culoarea cafelei cu lapte. Cand raul este tulbure si involburat, un lac de acumulare in apropiere va poate fi salvarea daca doriti musai sa pescuiti la clean.

Foto: Gama de rotative DAM Effzett – o clasica in pescuitul la clean

Prezentarea rotativei, gratie naturii evolutiei sale vibratile, poate fi facuta atat in aval cat si in amonte. Lansand in aval, folosim practic curentul raului in favoarea noastra, apa facand toata treaba si inducand evolutia de rotire a paletei. Noi trebuie sa avem grija doar sa pastram naluca la adancimea potrivita unde pestele se hraneste. Vom mulina incet, cu opriri prelungite dupa 2-3 ture de manivela, lasand naluca sa evolueze in current. Atacul pestelui este de obicei violent in aceste cazuri, el urmarind naluca de multe ori pe distante mari. In marea majoritate a cazurilor veti observa ca pestele se inteapa aproape singur, timpul de reactie al pescarului fiind practic extrem de scurt. Inteparile cele mai frecvente sunt fie in buza superioara, semn ca pestele a atacat de jos in sus, fie in lateral, atunci cand atacul se produce perpendicular pe naluca. Un mod mai natural de prezentare a nalucii, folosind curgerea fireasca a apei in zona in care pescuim, este lansarea in amonte si recuperarea sa la o viteza mai ridicata de aceasta data, urmarind sa tinem firul cat mai intins tot timpul pentru a sesiza muscatura . Deoarece tensiunea in fir nu mai este maxima ca in cazul recuperarii impotriva curentului, iar lanseta nu mai lucreaza in consecinta in acest caz, reactia pescarului la intepare trebuie sa fie una mai prompta. Avem insa avantajul ca atacul pestelui este mult mai hotarat de obicei in aceste cazuri, momeala fiind prezentata intr-un mod firesc, adusa de apa, si fara a ii induce suspiciuni. Foarte important este sa alternati aceste doua metode de pescuit si sa insistati pe cea la care observati ca rata atacurilor este mai mare. Nu va suparati daca veti avea multe rateuri, cleanul este un peste care ataca foarte hotarat, insa de multe ori din curiozitate sau cu intentia de a alunga respectivul “intrus” din teritoriul sau, si mai putin cu scopul de a se hrani.

Foto: Rotativa a convins in cele din urma, din nou!

–          Voblerele

Foto: Modele de voblere destinate pescuitului la clean

Mai putin utilizate decat rotativele, voblerele sunt de multe ori sansa pescarului de a schimba in favoarea sa soarta unei zile de pescuit. Cele mai utilizate modele sunt cele de suprafata pentru rauri si cele scufundatoare pentru lacuri sau rauri adanci. Dimensiunile ideale sunt de la 2 cm la 5 cm maxim, in cazul in care vizam capturi capitale. Culorile naturale care imita pestisorii prada (boistenii, obletii) sunt cele care dau rezultate bune, insa de multe ori inexplicabil, modele precum celebrul fire-tiger sunt cele care face diferenta, desi nu seamana cu niciun peste cu care cleanul se hraneste in mod normal in mediul sau. Ca si forma, voblerele cu talie de “grasunei” si care au o bataie puternica sunt cele mai prinzatoare.

Foto: Voblerele Salmo Minow destinate pescuitului in ape adanci

Spre deosebire de rotative care se preteaza la pescuitul in ape cu curent mediu-puternic, voblerele pentru a evolua bine si pentru a prinde au nevoie sa fie pescuite in ape mai linistite. Locurile cu apa lina, mai adanca, de langa maluri, sau baltile in care raul se linisteste, sunt locurile in care voblerele va pot aduce capturi deosebite. Prezentate in curent, sunt uneori prinzatoare, desi personal cele mai bune rezultate le-am avut in zonele cu apa mai linistita.

Foto: Chiar si la varste fragede, cleanul este un rapitor veritabil si nu se sfieste sa atace imitatiile de pestisori prada

Modelele cele mai folosite sunt cele de la Salmo Hornet, Cosma, Dorado sau Rapala.

Foto: Diferite modele de colorit la voblere din gamele Cozma (stanga) si Salmo (dreapta)

Voblerele se prind pe firul principal prin traditionalul nod Rapala care le ofera libertatea in miscare si evolutie optima. In caz de nevoie, voblerele se pot lesta pe ancore cu cupru pentru a le da un plus de greutate si evolutii mai in profunzime.

Foto: Nodul Rapala, cel mai eficient si utilizat mod de prindere al voblerului la linia principala.

Lanseta

Una dintre piesele de baza ale pescuitului la rapitor, si care necesita o alegere atenta si cat mai specializata pe specia vizata, este lanseta. In functie de tipicul pestelui, producatorii de top au venit cu modele destinate fiecarei specii in parte. Tot la fel de adevarat este insa faptul ca in oferta diversa si bogata existenta pe piata in acest moment, un rol important il au aplicatiile in diferitele stiluri de pescuit (respectiv spinning si jigging cu precadere in cazul rapitorului). In ultimii 10 – 15 ani, o specialitate care a cunoscut si cunoaste in continuare o dezvoltare accelerata, este pescuitul cu plastice moi (jiggingul).  Ca urmare, o gama de modele de lansete destinate acestui stil de pescuit au aparut si s-au perfectionat mereu. In planul abordarii pescuitului cu naluci reactive (voblere si rotative) discutam de o alta gama, alte modele, alte caracteristici si alte metode de prezentare, ca atare, lansete diferite de cele pentru jigging.

La pescuitul cleanului, caracteristicile esentiale ale lansetei sunt:

actiunea: preferabil sa fie din clasa slow-moderate. Aceasta pentru ca vorbim de un pescuit preponderent cu naluci reactive si avem de a face cu un peste care nu inghite intotdeauna naluca, ca atare, timpul de recul al lansetei in momentul muscaturii trebuie sa fie cat mai mare pentru a nu smulge naluca din gura pestelui si pentru a da posibilitatea unei intepari cat mai bune dar care sa nu produca ruperea buzei foarte sensibile de altfel a cleanului. O lanseta cu actiune moderata sau mai lenta chiar, este construita in general din grafit sau material similar, foarte flexibil si usor.

Foto: Tipuri de actiune la lansete

Pescuind cu fire monofilament care au elasticitate si in general sunt subtiri, avem nevoie de o lanseta care sa preia integral socul muscaturii, elongatia firului si sa transmita la timp semnalul in mana pescarului pentru a intepa la timp.

puterea: discutand de un pescuit cu naluci usoare si foarte usoare (pana in 10 g) avem nevoie ca lanseta sa se incarce perfect cu greutati de 2-3 grame dar sa nu cedeze la lansarea cu o naluca de 10-15g. Ca atare, categoria optima de putere trebuie sa fie undeva intre 3-10g, in functie si de lungimea lansetei.

greutatea: este absolut necesar sa avem la indemana cea mai usoara lanseta disponibila in “garderoba”. Pescuitul cleanului presupune deplasare continua, lanseuri repetate si partide care uneori se pot intinde pe durata a cateva ore bune. Ca atare, lanseta este obligatoriu sa se inscrie in categoria echipamentului ultra-light. O lanseta grea sau dezechilibrata nu va face decat sa aduca oboseala si disconfort, nu se va corela cu firul si nalucile folosite si ca atare vor aparea dificultati la lansare si in dril.

-lungimea: desi un factor secundar in alegera lansetei, insa deloc de neglijat, lungimea lansetei are importanta ei. In functie de apele pe care stim ca vom pescui, lanseta trebuie sa ne ajute sa ajungem in locurile in care sunt pestii, sa aiba o lungime care sa ne confere precizie in lanseu si sa nu ne incomodeze in mediul natural. In general, gamele de lungime sunt intre 1,8 si 2,2 m pentru pescuitul pe rauri mici-medii sau pe lacuri din barca, si intre 2,3 si 2,7 m pentru pescuitul pe rauri mai late sau unde vegetatia si mediul natural nu ne pot crea probleme din cauza lungimii lansetei.  Ideal este sa folosim o lanseta din 2-3 segmente in functie de lungime. Aceste modele care s-au impus in ultimii ani sunt mai confortabile decat cele din tronsoane (telescopice) si ofera o manevrabilitate mai buna. In general, este bine sa avem 2-3 lansete care sa acopere o gama cat mai larga de lungimi si putere pe cat posibil, pentru a face fata indiferent de conditiile de pescuit.

finisajele: sunt un detaliu care tine de confort. Lansetele moderne de spinning au in standard inele tratate si rezistente la temperaturi scazute sau foarte ridicate si la frecarea cu firul, in special in tractiune in momentul drilului. Firma Fuji produce inele de calitate foarte buna care echipeaza majoritatea modelelor de lansete produse de Daiwa, Saint Croix, Cormoran etc. Un detaliu important este marimea inelului de pornire (primul inel de la maner) care trebuie sa fie suficient de mare pentru a permite lansari cat mai la distanta fara efort prea mare. De asemenea, inelul din varf, cel mai predispus la frecarea cu firul si la deteriorare, trebuie sa fie in permanenta in cea mai buna stare pentru a nu deteriora firul sau pentru a nu impiedica trecerea acestuia la lanseu. Este recomandat ca dupa un sezon de folosire intensa, acesta sa fie schimbat cu unul nou. Un alt detaliu care tine de finisaje este manerul si mandrina (locul de prindere a mulinetei) care trebuie sa ofere deopotriva o priza ideala a mainii si confortul necesar pentru partide de lunga durata si foarte active. Manerele din pluta sunt cele mai des intalnite, insa in ultimii ani se impune o gama de lansete de inspiratie japoneza cu manere confectionate din burete dens, mai moale si cu priza mai buna la mana decat cele din pluta. De asemenea, aceste manere sunt splitate la capatul inferior, modelul de design fiind inspirat in special din pescuitul cu naluci soft. Senzitivitatea ridicata a acestor manere le aduce pe zi ce trece tot mai multi adepti.

Mulineta

Dupa ce am ales lanseta (lansetele) este obligatoriu sa corelam alegerea mulinetei cu echipamentul déjà achizitionat. Cum lanseta este din gama ultra-light, este de inteles ca va fi ideal echilibrata cu o mulineta din aceasi clasa. Ca atare, modelele 1000, 1500 maxim 2000 vor fi cele cautate. Mulineta trebuie sa fie una usoara insa robusta si rezistenta. Tamburul preferabil din grafit sau aluminiu va trebui sa ofere posibilitatea bobinarii a 100-150 de m de fir monofilament de 0,12 – 0,18 mm. Numarul de rulmenti nu este chiar atat de important la aceste mulinete. Frana preferabil pe fata, trebuie sa fie perfect reglata astfel incat sa nu ofere surprize neplacute pe malul apei. Viteza de rotatie trebuie sa fie undeva intre 4,5 – 5 :1, preferabil in limita inferioara. Asta pentru ca este necesar sa mentinem naluca cat mai mult in straturile medii sau joase ale raului iar de multe ori pescuind contra curentului viteza de mulinare trebuie sa compenseze influenta curentului asupra nalucii care are tendinta naturala sa se ridice catre suprafata apei.

Fire

La pescuitul cleanului vom folosi in marea majoritate a cazurilor fire monofilament si transparente. Uneori, firele de culoare fluo sau verde inchis se pot folosi, insa marea majoritate a pescarilor folosesc firele incolore. Acest lucru este necesar deoarece pescuim in ape limpezi sau foarte limpezi si putin adanci. De asemenea, elongatia pe cat posibil sa fie una minima, iar grosimea firului sa se incadreze in categoria celor subtiri si care sa nu starneasca suspiciunea pestelui. In general, un fir de 0,12-0,16 mm este ideal, in functie de apa in care pescuim. Cu cat apa este mai putin adanca si/sau mai limpede, cu atat firul trebuie sa fie mai subtire si mai transparent. In acelasi timp, firul trebuie sa fie rezistent la frecarea de inele in timpul drilului mai ales. Un alt aspect important este legat de calitatea firului care trebuie verificata si intretinuta in permanenta. In primii 2-3 m de fir din capatul in care este prinsa naluca, frecarea cu obstacolele din apa (pietre, copaci scufundati, vegetatie, etc.) predispune firul la uzura fizica. Ca atare, acesta devine sensibil si poate ceda foarte usor cand ne asteptam cel mai putin. Este deci recomandabil ca dupa 2-3 lanseuri sa verificam starea firului in primii metrii de la capatul dinspre naluca si sa eliminam partea deteriorata pentru a evita neplacerile. Calitatea apei (poluarea si impuritatile) afecteaza si ele starea firului. In general, firul trebuie schimbat o data sau de doua ori pe sezon, in functie de starea in care se afla.

Accesorii

La acest capitol lucrurile sunt pe cat de simple, pe atat de importante. Este de fapt vorba despre acele detalii despre care vorbeam la inceput si care fac diferenta intre o partida reusita si un dezastru. In primul rand echipamentul trebuie sa intruneasca cateva conditii esentiale, anume sa fie comod, usor, sa fie util, cu multe buzunare de depozitare a accesoriilor, si cel mai important sa ne camunfleze cat mai bine in peisajul de pe malul apei. In functie de sezon, putem opta pentru o geaca sau clasica vesta dublata de o pereche de cisme-sold (ideal), ochelari antireflexie si o sapca-palarie care sa ne protejeze de soare sau sa tina de cald, dupa caz. Este necesar sa avem la noi toate dotarile necesare pentru a evita nepalcerile, asta insemnand un set cat mai numeros si variat de naluci, preferabil o rola de fir de rezerva, un clestisor cu care sa ne ajutam la extragerea ancorelor din buza pestelui daca este cazul. In sezonul rece, un termos cu lichid cald poate fi de ajutor pentru a rezista contra frigului. Nu in ultimul rand, nu trebuie sa va lipseasca un aparat foto cu care sa imortalizati capturile deosebite ca amintire, inainte fireste de a elibera pestele in mediul sau natural, pentru ca, un peste liber in apa este mai valoros decat in tigaie!

Foto: Un vanator la ceas de seara.

Recomandari

Personal, de cativa ani, folosesc modelele din gamele Daiwa si Cormoran, lansete de calitate si la preturi rezonabile (Intre 150 – 350 RON). Modelul preferat este o lanseta Daiwa Tournament Trout, cu actiune slow-moderate, lungime 1,83 m si putere 1-9 g. Este o lanseta fabricata integral din grafit, de categorie Ultra-Light, achizitionata dintr-un magazin on-line din SUA in urma cu doi ani. Lanseta este echipata in mod obisnuit cu o mulineta Abu Garcia 100 UL FD, insa a fost testata si s-a comportat mai mult decat decent si in combinatie cu Okuma Alumina 15.

Foto: Daiwa Tournament Trout + Abu Garcia 100 UL + fir monofilament Jaxon Crocodile 0,14 mm + rotativa Mepps Comet 2, reteta ideala pentru o captura frumoasa pe rau

Pe locul urmator in ordinea preferintelor se afla modelul Cormoran Black Bull HC UL, o lanseta de categorie light-ultra light, cu actiune moderate-fast, putere 1-12 g si lungime 2,10 m. Este o lanseta robusta insa usoara si foarte stabila in dril, precisa in lanseu si cu senzitivitate sporita de manerul splitat care ajuta la sesizarea celor mai fine muscaturi ale pestelui. Este folosita in mod obisnuit impreuna cu o mulineta Okuma Alumina 15, insa poate fi echipata si cu modelul superior de marime 20.

Foto: Cormoran Black Bull HC UL, una dintre cele mai fiabile alternative de pe piata la modelele Cormoran ULX, fiind o optiune care ofera calitate si adrenalina in acelasi timp, la un pret rezonabil

Pe locul trei in preferintele lansetelor se afla un model ceva mai vechi, Daiwa Powermash Spin, care a fost „vedeta” sezonului 2008. Este o lanseta fabricata din carbon si grafit, actiune fast-moderate, putere 3-21 g, lungime 2,10 m, ideala atat in pescuitul cu naluci reactive (rotative, voblere) cat si in cel cu naluci soft. Se echilibreaza cel mai bine cu multinetele din gama 10-20 (Okuma Alumina, sau Okuma Zeon).

Foto: Daiwa Powermash, probabil una dintre cele mai reusite game de lansete ale acestui producator.

Acestea sunt cateva sugestii de echipament, insa in functie de preferinte si experienta, gama propusa poate fi adaptata si imbunatatita dupa bunul plac al fiecaruia.

LOCURI DE PESCUIT

Este vital pentru orice pescar care isi propune sa pescuiasca pe rau cu naluci artificiale sa incerce sa varieze locurile si abordarile in functie de apa pe care se afla. Ca atare, in incheiere, mi-am propus sa fac o scurta prezentare a catorva locuri de pescuit pe care le prefer cand vine vorba despre acest peste.

De departe, preferinta mea in ceea ce priveste apele de pescuit la clean este raul Bistrita, mai exact portiunea din aval de lacul Izvorul Muntelui (Bicaz). Este apa pe care am invatat pescuitul de mic, la toate stilurile posibile pe acest rau, si de multi ani este apa preferata in ceea ce priveste spinningul mai ales.

Foto: Straja, la 2 km de Tarcau, una dintre zonele ideale pentru spinning la clean pe raul Bistrita in aceasta portiune.

Foto: Straja – bifurcatia raului creaza un loc preferat de clean si de catre pescarii aflati in cautarea lui.

Portiunea prezentata este valea raului de dupa ce acesta trece de lacul de acumulare Izvorul Muntelui, mai exact portiunea dintre localitatile Bicaz si Stejaru, portiune in care raul aduna circa 14-15 km in lungime. Marcat de alternanta portiunilor cu apa lina si adanca si zonele cu torent puternic, raul este in prima sa parte (de la iesirea din lacul Izvorul Muntelui pana la cofluenta cu afluentul Tarcau in localitatea cu acelasi nume) linistit, cu maluri umbroase, impadurite si adancimi care nu depasesc 1-1,5 m. In aceasta portiune, intalnim o alternanta a fundului apei de la pietros la malos, cu temperaturi scazute ale apei chiar si in perioada verii acolo unde fundul este preponderent malos. Este un habitat excelent pentru clean, biban, stiuca si scobar, cu maluri abrupte si foarte greu accesibile datorita repetatelor viituri din ultimii ani. Incepand cu confluenta cu raul Tarcau (la 4 km aval de centrul orasului Bicaz), raul isi schimba radical conformatia, facandu-si aparitia portiunile cu fund preponderent pietros, zonele cu torent puternic urmate de locuri cu apa lina si adanca. Apa care sapa an de an in fiecare primavara albia raului atunci cand zapezile se topesc, sau in timpul viiturilor din vara, modifica in permanenta conformatia malurilor si a fundului raului, creand noi locuri in care pestele se adaposteste si acoperind gropanele deja existente din alti ani. Este o portiune de rau in care scobarul este preponderent ca specie in ultimii ani, alaturi de clean acesta urcand pe firul apei din lacul de acumulare Pangarati, pana la confluenta Bistritei cu Tarcau si chiar mai sus.

Foto: Unul dintre locurile secrete de pe valea Bistritei, care a adapostit multi ani exemplare frumoase de clean.

Foto: Capra – un loc in care fiecare zguduire a lansetei iti poate aduce surprize dintre cele mai neasteptate.

Locurile ideale de pescuit la clean sunt cele in care apa are un curent moderat sau formeaza gropane abrupte in baltile in care raul se odihneste. Malul stang in sensul de curgere este in general stancos si impadurit, oferind locuri de adapost pentru speciile de pesti ce populeaza raul. Portiunile cu torent mediu-ridicat sunt ideale pentru a gasi cleanul sau pastravul uneori, atunci cand acesta este adus de viituri fie din lacul de acumulare Izvorul Muntelui, fie urca pe firul apei din lacul Pangarati.

Foto: O dimineata plina de adrenalina si 4 specii de pesti (clean, pastrav, stiuca si biban) capturate in acelasi loc in cateva minute.

Foto: Cu decenii in urma stapanul absolut al acestor ape, astazi o raritate si intotdeauna indiferent de vreme, o surpriza placuta la capatul firului – pastravul indigen.

Cele mai bune rezultate le-am avut pe timpul verii in lunile Iulie si August, cu precadere in cursul serii sau diminetii.  In ultimii doi ani, s-a remarcat inmultirea in zona a bibanului si stiucii, atat ca urmare a golirilor lacului Izvorul Muntelui din motive de depasire a cotei de atentie pe perioada ploilor de vara, dar si din inmultirea acestor specii in lacul din aval de la Pangarati.

Foto: Un luptator inascut, cleanul nu se preda niciodata in lupta pentru eliberare.

Aflat pe raul Bistrita in partea sa superioara, lacul de acumulare Izvorul Muntelui se situeaza la 7 km amonte de orasul Bicaz. Cel mai mare lac de baraj artificial de pe raurile interioare, Izvorul Muntelui (cunoscut si ca Bicaz) deserveste hidrocentrala de la Stejaru prin tunelele ce strapung muntele taind pe scurtatura o distanta de circa 15 km pe sosea.

Foto: La poalele Ceahlaului, lacul adaposteste exemplare de pastrav si biban ce depasesc adesea 1,5 – 2 kg.

Lacul este inconjurat de sosea accesibila auto pe ambele maluri. Adancimea maxima este de circa 80-100 m langa baraj iar ca formare, a rezultat prin inundarea vaii Bistritei pe o lungime de circa 35 de km intre localitatile Bicaz si Poiana Teiului. Pe landa scopul energetic si de alimentare cu apa a localitatilor din imprejurimi, lacul a avut si are in continuare un potential piscicol deosebit. Speciile dominante ce se pot captura aici sunt bibanul, pastravul de lac, cleanul si stiuca (dintre rapitori), respectiv platica si scobarul (dintre pestii pasnici). Legendele spun ca in lac s-ar mai afla cateva exemplare de lostrita, peste din familia Salmonidelor, care popula raul Bistrita inainte de construirea acestui baraj. Lacul se afla la poalele muntelui Ceahlau si este accesibil pe soseaua Bacau – Piatra Neamt – Bicaz, sau dinspre Targu Neamt – Poiana Teiului, cat si venind dinspre statiunea Durau prin comuna Ceahlau.

Ca si zone de pescuit cu potential, recomandate sunt locurile izolate din numeroasele golfuri ale lacului. Intre cele mai cunoscute locatii, Potoci (unde exista si o pastravarie pe lac) si „La Tunel” sunt cele in care pescarul poate avea capturi reusite de pastrav sau clean pe acest lac. Daca ajungeti in zona in perioada verii, evitati pe cat posibil locurile cu maluri intinse si plajele aglomerate dominate de gratare si manele care cu siguranta nu sunt pe placul pestilor din lac.

Foto: In preajma malurilor abrupte, zecile de bibani ce populeaza lacul pandesc orice oportunitate de a vana.

Izvorul Muntelui detine recordul national la cel mai mare biban capturat (circa 2 kg) iar exemplarele de pastrav de 1,5-3 kg pot da palpitatii norocosilor care se intalnesc cu un asemenea peste. Ca multe ape de la noi, nici acest lac nu a scapat de agresiunea braconierilor locali. Adancimile foarte mari precum si conformatia fundului apei (ruine ale satelor inundate, paduri intregi scufundate) au ferit fauna piscicola de disparitie. Incepand cu 2011, in lunile August si Septembrie, lacul Izvorul Muntelui va fi gazda a doua concursuri de pescuit la rapitor (etape dedicate bibanului) in cadrul campionatului national de spinning.

Foto: In ciuda braconajului salbatic, sub oglinda apei, lacul pastreaza inca nenumarate surprize si tot atatea oportunitati de a-ti demonstra priceperea ca pescar. Din 2011, Izvorul Muntelui este in calendarul oficial al turneelor profesioniste de pescuit la rapitor.

Mai putin pescuite pana acum, dar cu siguranta cu un potential interesant, sunt doua ape mai apropiate de Bucuresti, respectiv din bazinul hidrografic al Prahovei – raurile Doftana si Teleajen, cu cele doua lacuri de acumulare construite pe cursurile lor, respectiv Paltinul si Maneciu.

Raul Doftana este unul dintre afluentii principali ai Prahovei cu care se uneste in apropiere de Campina. Un rau care traverseaza atat reliefu montan cat si de campie, Doftana are ca principal afluent Negrasul, prau cu care isi uneste apele in apropierea comunei Valea Doftanei (zona Traisteni). In partea sa superioara un rau de munte veritabil, Doftana formeaza in comuna Valea Doftanei (20 km amonte de Campina) lacul de baraj artificial Paltinul.

Foto: Paltinul in apropierea intrarii Doftanei in lac in comuna Valea Doftanei.

Un lac cu destinatie de aprovizionare cu apa a orasului Campina, Paltinul este situat pe cursul superior al Doftanei, fiind un veritabil lac de acumulare montan. Pe valea Doftanei puteti ajunge venind dinspre Bucuresti pe DN1 si facand dreapta la Banesti, inainte de intrarea in Campina. In centrul orasului Campina un drum ce face la dreapta prin stanga autogarii va duce dupa circa 20 de km la barajul de la Paltinul. Speciile de pesti intalnite atat in lac cat si pe cursul raului in amonte de acesta sunt bibanul, stiuca, cleanul (in lac) si cleanul si pastravul (pe rau si pe afluentii Musita si Negras). Doftana este un rau care alterneaza portiunile de curgere rapida, cu apa mica si pe intinsura, cu cele de chei (in special in ultimii 2 km inainte de intrarea in lac) unde apa se strecoara printre peretii stancosi ai muntelui.

Foto: Doftana, in portiunea de chei dinainte de varsarea in lacul Paltinul.

In cele cateva partide in zona, am putut constata ca aceasta ultima zona de 1,5-2 km inainte de lac este cea mai productiva in privinta pescuitului la clean. Alaturi de coada lacului, zona de chei a raului este un mediu in care cleanul din lac urca in cautarea hranei si a adapostului in preajma numeroaselor obstacole din apa.

Foto: Un clean de Doftana curajos si bataios in lupta cu raul involburat si lanseta.

Iar atunci cand fie nu reusiti sa prindeti mare lucru, sau vreti doar sa va plimbati in natura, malurile lacului va ofera oportunitatea unor excursii in aer curat. De altfel, Valea Doftanei este cunoscuta ca una dintre cele mai putin poluate zone din tara iar invecinarea cu statiunile de pe Valea Prahovei (fiind peste munte de Comarnic si Sinaia) va ofera o alternativa la agitatia specifica staiunilor montane din apropiere.

Foto: Apele lacului adapostesc legende pescaresti dintre cele mai felurite.

Tot in bazinul hidrografic al raului Prahova, pe drumul de la Ploiesti catre Valenii de Munte – Cheia – Brasov (DN 1A), in localitatea Meneciu, se afla lacul de aumulare cu acelasi nume. Lac de baraj artificial din pamant, Maneciu este construit pe cursul principal al raului Teleajen, fiind alimentat de acesta si de paraul Telejenel (la nord).

Foto: Lacul Maneciu, vazut de pe soseauna ce traverseaza malul drept al Teleajenului (de la izvor spre varsare).

Maneciu este un lac in care pastravul era dominant in urma cu multi ani, acesta populand intreaga vale a Teleajenului. Astazi, in lac, exemplarele de pastrav se mai pot prinde doar total accidental. Cleanul este o alternativa de luat in consideratie, insa exemplarele sunt in general destul de neinsemnate ca marime.

Foto: Altadata un loc in care pastravul era la el acasa, Maneciu ofera astazi cu greu posibilitatea unei capturi de dimensiuni legale indiferent de specie.

Raul Tleleajen care alimenteaza in mod principal acest lac este de o frumusete si o salbaticie rara. Daca faci abstractie de cele cateva excavatoare si remorci ce exploateaza zona dinainte de lac, Teleajenul iti ofera la cativa km distanta de localitatea Maneciu un peisaj montan si inconjurat de salbaticie.

Foto: Raul Teleajen in ultimii kilometrii inainte de lacul de la Maneciu.

In rau inca mai exista exemplare de pastrav indigen, desi rare. Cleanul nu este nici el foarte raspandit, insa in locurile cu apa mai adanca si lina, se pot prinde exemplare de 20-30 de cm. Braconajul este la el acasa in zona, localnicii retinand tot ce se agata in carlig, de la pesti de 5 cm pana la cei de masura legala. Un rau care cu putina grija din partea autoritatilor ar putea fi chiar o pista de concurs pentru competitiile de profil, in special spinning si fly-fishing.

Foto: Un rau foarte bogat in frumusetea peisajului, insa din pacate sarac in peste.

Chiar daca se afla intr-o zona accesibila pescarilor, marea majoritate a celor care vin la pescuit aici se orienteaza catre lac. Raul este destul de greu accesibil celor care nu sunt pregatiti sa mearga kilometrii intregi prin apa, malurile fiind pe portiuni destul de lungi, greu de abordat mai ales atunci cand nivelul apei este crescut de la ploi.

Foto: Pe Teleajen, salbaticia si aventura sunt la ele acasa, chiar si atunci cand putinii pesti ramasi in rau nu iti acorda prea mult interes.

Cu aceasta prezentare a catorva dintre apele si locurile de pescuit preferate, articolul se apropie de final. In speranta ca el a satisfacut solicitarile si asteptarile cititorilor, atat in privinta informatiilor tehnice, cat si a celor de natura practica, cel mai important lucru atunci cand sunteti pe apa la pescuit sau doar in plimbare este sa nu uitati sa respectati natura. Apele trebuie sa ramana curate si cat mai nealterate de civilizatie, pentru a ne bucura de frumusetea lor si de bucuria unor partide de pescuit reusite daca suntem practicanti ai acestui sport. Daca ati desprins idei interesante din articol si intentionati sa le puneti in practica in sezonul ce se apropie, nu uitati ca cel mai important lucru este sa aveti grija sa nu distrugeti populatia piscicola tot mai saraca si mai in pericol sub nepasarea autoritatilor. Contribuiti prin putinul pe care il puteti face la pastrarea apelor si a vietuitoarelor din ele in stare cat mai nealterata si mai naturala. C & R pentru ape mai bogate si mai populate !

 

ei…da! Dupa Valentine’s Day cu Directia 5, ce poate fi mai nimerit decat Dragobete cu Directia 5 🙂 !?! De data aceasta, pe YouTube.

Cu prilejul sarbatoririi versiunii autohtone a Sf. Valentine, am facut o selectie de 14 piese extrase de pe doua DVD-uri ale formatiei, aparute cu ceva ani in urma (mai exact in 2003, respectiv 2006). Piesele au fost inregistrate cu ocazia a doua concerte la care am avut placerea sa asist la acea vreme. Mai exact, este vorba despre evenimentul de lansare al discului „O zi de primavara” din 2003, prilej cu care a fost filmat un DVD la Teatrul National, respectiv unul dintre primele concerte ale trupei, din seria Valentine’s Day la Sala Palatului in 2006.

Un playlist cu cele mai multe dintre piesele cele mai cunoscute ale lor la acea vreme, „impachetat” sub forma unui cadou care sper sa va placa, pentru ascultatorii Directiei 5 si pentru cei care apreciaza sarbatoarea autohtona a indragostitilor.

🙂

Acceseaza playlistul cu selectiile din cele doua concerte amintite mai sus.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

O ocazie cum nu se putea mai nimerita pentru primul concert al anului, decat Valentine’s Day cu Directia 5 la Sala Palatului. Deja al treilea an la rand in care merg la acest concert devenit traditie in peisajul muzical autohton, editia 2011 a fost ca intodeauna o seara foarte placuta in compania trupei si a publicului care a umplut din nou Sala Palatului la capacitate maxima cu ocazia acestui eveniment.

Intr-un concert ce a durat circa 2 ore, cei 4000 de spectatori au avut ocazia sa asculte un mix intre cantecele clasice si cateva dintre noile compozitii, intre care o piesa noua care personal mi-a atras atentia, “Ea si lumea mea” (versiunea in limba romana a “Cinema love”, cantec cu care au participat la preselectia Eurovision in acest an). O varianta live a acestei piese, inregistrata la repetitiile dinaintea unui concert recent in clubul Memories  poate fi ascultata aici. Intre surprizele din acest an, una foarte placuta pentru mine a fost prezenta lui Dragos Badoi, primul solist vocal al trupei din 1991 alaturi de care membrii actuali ai formatiei au interpretat doua dintre primele piese lansate in anii ’90, “La vulturul de mare cu pestele in ghiare” si una dintre preferatele mele all time, “Don’t go”. De asemenea, un invitat cu totul special a fost Nicolae Voiculet care si-a adus aportul la cateva piese, acompaniind la nai. In rest, prezente déjà obisnuite in ultimii ani, Dan Ingrosnatu (percutie), Flavius Teodosiu (saxofon), Toni Seicarescu (voce) si din ce in ce mai bine integrat in formatie, Carmin Ionescu (chitara bass) care ii calca pe urme tatalui, deocamdata doar in privinta cantatului la bass. O idée in sine foarte buna de a suprapune interpretarea la bass si la pian in unele piese mai lente. In privinta repertoriului, pe langa noile compozitii „Imi amintesc ziua ta”, “Iti multumesc” si “Ea si lumea mea”, nu au lipsit piesele consacrate ca “Daca ai stii”, “Am nevoie de tine” (ca intotdeauna, piesa preferata a publicului si cel mai frumos moment al serii), “Si ce daca”, “Obsesia”, “Poate tu”, ”Esti stilul meu”, “Cineva”, “Cu nimeni nu te-as inlocui”, “Tot ce vrei” , “Povestea noastra”, “Caut altceva”, “O fata ca ea” etc..  Una dintre marele absente ale concertului de anul trecut, “Superstar”, a electrizat atmosfera si a adus ca intotdeauna amintiri frumoase celor familiarizati cu abordarea alternative de la finalul anilor ’90. “Unde esti ?” a continuat imediat in aceasi nota, ducand concertul intr-o oaza de accente rock in care membrii trupei arata ca se simt in continuare foarte bine.

In privinta prestatiei scenice, aceasta a fost una la superlativ ca de obicei. Suportul vocal al lui Toni Seicarescu care a interpretat si cateva piese solo, incursiunile saxofonului, naiului sau a percutiei, au dat o nota deosebita si aparte pasajelor respective. La mare inaltime, Dragos Badoi a facut dovada unor calitati vocale de exceptie (in continuare), interpretand doua dintre piesele clasice ale formatiei, pentru foarte multi dintre cei prezenti, probabil auzite live in premiera. Alaturi de public si intr-o relatie extrem de apropiata cu acesta ca intotdeauna, Cristi Enache nu s-a lasat mai prejos si desi a avut pe scena doi dintre predecesori si in acelasi timp voci de exceptie, a fost intr-o forma de zile mari. Printre putinii chitaristi nu doar din Romania, ci probabil din lume, care inca mai canta cu solo-uri, Nicu Damalan a comunicat cu publicul in felul in care stie cel mai bine, punand in fiecare nota cantata parte din trairile si expresivitatea care l-au impus de foarte multi ani ca cel mai talentat chitarist roman si, pentru totdeauna unul dintre preferatii mei. Marian si Carmin Ionescu si-au impartit pasajele de chitara bass, dand o nota aparte repertoriului prezentat care a cuprins istoria grupului din 1991 si pana in present.  Alaturi de Dan Ingrosnatu si Carmin Ionescu, Marius Keseri a impus ritmul si tempo-ul concertului, discret ca intotdeauna din spatele tobelor.

In intreg, o seara frumoasa si reusita, cu un repertoriu care chiar daca nu a cuprins toate piesele de referinta (lipsind “Seductie”, “Langa mine”, “Noaptea esti doar a mea” sau “Primul sarut”) a fost unul echilibrat si care a tinut publicul in priza pe parcursul celor doua ore. In ce ma priveste, o seara cu adevarat speciala si de care imi voi aminti toata viata cu placere…din mai multe motive :).

Imagini de la concertul Directia 5 din 14.02.2011 – Sala Palatului (Bucuresti)

Imi amintesc ziua ta , Am nevoie de tine, Iti multumesc , O fata ca ea & Esti stilul meu, Unde esti ? , Don’t go, La vulturul de mare cu pestele in ghiare , Superstar , Ea si lumea mea, Esti ingerul meu , Poate tu , Caut altceva, Si ce daca, Obsesia